AFACERE CU SÂNGE RECE Inginerul Constantin Tinca este singurul crescător de vipere din Argeş, ferma sa numărând 250 de exemplare. La fel ca şi Andrei Tinu, cu care este şi prieten, aflat acum în spital, după ce a fost muşcat de o viperă, şi Tinca a simţit colţii unei vipere în propria mană, dar a scăpat cu viaţă. Week-endul trecut, capul de afiş al ştirilor a fost accidentul suferit de Andrei Tinu, fiul regretatului ziarist Dumitru Tinu, care a fost muşcat de o viperă în timp ce făcea o demonstraţie de muls venin pentru o televiziune. Andrei Tinu este unul dintre puţinii crescători de vipere din ţară care şi-au construit astfel de ferme, veninul fiind o „marfă” extrem de bine vândută. Printre românii care s-au încumetat la astfel de afacere „cu sânge rece” se numără şi un argeşean, Constantin Tinca din Topoloveni. Inginer de meserie, Tinca este singurul crescător de vipere din Argeş şi al patrulea din ţară.
La fel ca şi Andrei Tinu, Constantin Tinca ştie foarte bine care sunt riscurile acestei afaceri, în care trebuie să ai „sânge rece” – chiar mai rece decât al şerpilor în cauză – fiindcă a simţit pe propria piele cum e să fii muşcat de o asemenea reptilă. „Îi cunosc şi pe Andrei Tinu, şi pe asociatul lui! Ştiu prin ce trec. Am păţit-o şi eu. E rău! E cumplit! Norocul meu a fost că şarpele care m-a muşcat pe mine era mai mic, avea doar vreo 30 de centimetri! E greu de explicat ce simţi atunci. Imediat după muşcătură începe să se umfle locul în jurul acesteia, din ce în ce mai mult. Eu am încercat să îmi tai singur zona, cu cuţitul, ca să dau drumul la venin.
Până ce am luat cuţitul şi am ars lama, să o dezinfectez, au trecut maximum două minute. Dar nu am reuşit să mai înfig cuţitul. Carnea se făcuse ca cimentul, aşa era de tare, fiindcă se coagulase deja sângele înăuntru. Se făcuse ca o sticlă de plastic plină cu apă gazoasă. Până la urmă, am reuşit să o crestez cu o lamă. Aveam la îndemână şi ser, dar acesta nu se face aşa simplu, trebuie băgat intravenos sau în perfuzie. Altfel, rişti să neutralizezi veninul şi să te sinucizi cu serul! Trebuie să ajungi la o unitate medicală, să ţi-l facă cineva care ştie cum, dacă nu vrei să mori”, ne-a povestit crescătorul de vipere din Topoloveni.   

De la 250 de vipere se obţin 10 grame de venin pe lună

Cei ce s-au apucat de crescut vipere şi-au asumat însă riscurile în speranţa profitului mult-trâmbiţat, obţinut din venin. „În realitate, spune argeşeanul, sunt poveşti de Internet. Am negociat până acum în multe ţări: Italia, Israel, Elveţia, Germania, Belgia…Din cauză că suntem români, avem probleme şi când negociem vânzarea de venin!”.
Veninul de viperă este căutat pe piaţa materiei prime pentru medicamente. „Ce am negociat eu, am discutat între 450 şi 1.200 de euro pe gram”, mai spune Constantin Tinca.
La început fiind, nu a reuşit încă să valorifice producţia, iar ferma l-a costat ceva bani. A început cumpărând 30 de exemplare, iar crescătoria sa numără acum 250 de reptile, unele cumpărate, altele producţie proprie.
„Creşterea viperelor nu e chiar un hobby. Am băgat până acum vreo 75.000 de euro în această fermă. Am avut şi 430 de exemplare, dar am mai vândut din ele, ca să susţin restul fermei. De la cele 250 de exemplare pe care la mai am acum, obţin cam 10 grame de venin pe lună însă, ce folos, că îl  ţin pe tot în congelator”.
Hrana viperelor constă doar în şoareci crescuţi şi ei tot în fermă, hrăniţi cu boabe şi tot felul de rădăcinoase. Fiecare exemplar de viperă consumă cam doi şoareci pe lună. Viperele trebuie mulse de două ori pe lună, iar procesul necesită o mare atenţie şi concentrare, pentru că o muşcătură poate fi fatală, dacă e în zona capului, sau poate da complicaţii serioase.
În plus, dacă vrei să obţii un preţ bun pentru venin, acesta trebuie să fie cât mai pur, iar, pentru acest lucru, întreaga cantitate de venin trebuie colectată în aceeaşi zi.
„Atunci când încep, stau până termin, şi asta poate dura chiar şi 8 – 10 ore de muls. La 30 – 40 mulse, poţi face o mică pauză. Oboseala este însă foarte mare şi, ca să nu ai probleme, trebuie să fii concentrat la maximum, să fii tot timpul în priză. Frica, neîndemânarea, neatenţia şi rutina sunt adevărate riscuri.
Indicat este să nu intri niciodată singur la ele, fiindcă, la 20 – 30 de minute de la o muşcătură, poţi să intri în stare de inconştienţă”, mai spune Constantin Tinca.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI