PROFESIE RARĂ A învăţat o meserie pentru care nu există şi nu a existat vreodată o şcoală specială. Modalitatea de împăiere a animalelor şi păsărilor, de conservare şi refacere a scheletelor, oscior cu oscior, nu se învaţă decât de la cei care practică această meserie, denumită taxidermie. Adrian Mestecăneanu este taxidermist, adică împăiază animale, le întreţine pe cele deja împăiate şi reface schelete. Ar putea să pară simplu, dar nu este deloc uşor, să zicem, să pui cap la cap os cu os, până faci din ele o găină sau chiar o lebădă întreagă. Este o muncă extrem de grea şi, uneori, teribil de neplăcută. Totuşi, Adrian e pasionat de ceea ce face.
Noi l-am găsit pe Adrian în atelierul lui de lucru de la Muzeul Judeţean, în compania unor raţe, a unei găini – numai oasele de ea – şi a scheletului, total dezmembrat, al unui stârc ghinionist care pierise braconat pe Râul Argeş. „Vedeţi oasele astea? Sunt luate oscior cu oscior, golite de măduvă şi curăţate temeinic de orice urmă de carne, apoi tratate, lăsate la uscat şi puse la loc în forma naturală a scheletului”, spune Adrian, arătându-ne nişte oase pe care, noi, „profanii” le-am face, cu drag, cadou câinelui.
Întrebăm cine-i „defunctul” şi ni se răspunde pe loc: „E un stârc braconat pe undeva, pe lângă Piteşti. Se văd şi urmele de alice în oase. Uitaţi, toate oasele acestea vor fi puse la loc aşa cum au fost ele în mod natural şi ele vor constitui scheletul stârcului”.
Lângă oasele întinse pe masă vedem şi o găină – de fapt ni se spune că este o găină – pentru rămăsese doar scheletul de ea. „Oasele sunt luate bucată cu bucată, curăţate cu perhidrol şi asamblate prin lipire, în cazul celor mici. Oasele mari sunt consolidate şi cu sârmă prin interior”, ne explică taxidermistul.

Cum se împăiază un animal

Procedeul de împăiere a unui animal nu este deloc atât de simplu precum pare. Este nevoie de multă îndemânare şi de…stomac tare. Practic, animalul este golit de organele interne, şi, uneori şi de oase, iar în locul lor se introduce un suport prin care să fie fixat într-o poziţie cât mai naturală. Desigur, pielea este tratată în mod special, pentru a nu se deteriora în timp. „La păsări se folosesc, pentru umplere, bucăţi de polistiren, talaşul, sau câlţii, iar la mamiferele mari se fac suporturi din lemn combinat cu fier care să menţină pielea animalului. Este ca un fel de schelet, pe care noi îl numim corp artificial”, explică Adrian. În cazul păsărilor, atunci când penele sunt deranjate, se foloseşte aburul care le udă şi apoi ele se aşează în poziţia lor naturală. Una dintre cele mai grele lucrări ale lui Adrian, o donaţie destul de deteriorată, a fost un piţigoi albastru, pe care l-a „scos la lumină” în aproximativ două săptămâni de muncă.
Şi încă un aspect interesant: de formaţie inginer, Adrian Mestecăneanu îşi pregăteşte acum doctoratul în biologie, aşa că actuala meserie îi este de ajutor.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI