Comuna Suici este situată în partea de nord vest a judeţului Argeş, pe vechiul traseu de ţară ce lega reşedinţa Basarabilor, Curtea de Argeş, cu Ţara Loviştei. 

 

Comuna porneşte de la „Stejar”, arborele multisecular, a cărei existenţă număra peste 1500 de ani, având un diametru de 2,20 m, iar circumferinţa atinge 10 m grosime. Trupul acestui stejar se mai păstrează şi astăzi în parcul Ocolului Silvic Şuici ca monument al naturii. Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, în anul 1599, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în traseu spre Transilvania prin Turnul Roşu, în campania ce a precedat bătălia de la Şelimber.

Comuna Şuici, care se desparte la miazăzi de comuna Cepari prin punctul acestui Stejar, înaintează spre nord printr-o frumoasă şosea turistică asfaltată, denumită Tigveni-Câineni.

Aflată la zona de trecere de la dealurile subcarpatice la Munţii Făgăraş, o zonă de dealuri înalte străbătută de pâraie adânci şi cursuri torenţiale, comuna Şuici reprezintă o bună locaţie în vederea dezvoltării turismului şi amenajării turistice a unei zone mai puţin exploatate din zona de nord-vest a judeţului Argeş. Localitatea Suici este o poartă de intrare spre dezvoltarea turismului pe Valea Topologului.

Zona se caracterizează prin dealuri înalte, fragmentate de o reţea densă de văi. Privirea este atrasă spre miazănoapte de splendoarea peisajului montan dominat de crestele înzăpezite ale munţilor Cozia şi Negoiu, zăpadă ce persistă şi în timpul verii. Spre vest se ridică culmea Cărpenişului şi a Paltinului, cu dealuri pline de păduri şi pomi fructiferi, iar spre est-sud muchia Cicăneştilor închide cercul, în mijlocul căruia se află vetrele satelor Şuici şi Rudeni.

Raportată la căile de comunicaţie, localitatea Şuici se află la o distanţă de 18 km spre răsărit şi miazănoapte de Curtea de Argeş şi la aceeaşi depărtare spre apus la Călimăneşti.

Raportată la căile de comunicaţie, localitatea Şuici se află la o distanţă de 18 km spre răsărit şi miazănoapte de Curtea de Argeş şi la aceeaşi depărtare spre apus la Călimăneşti.

Şuici datează ca aşezare de peste 500 de ani, primii descălecători ai acestei aşezări fiind nişte păstori refugiaţi cu oile din Ardeal. Printre aceştia se află şi o tânără femeie pricepută în ale ciobănitului, căreia nu îi lipsea nici talentul cântecului şi nici darul frumuseţii, pe nume Şuica.

La data de 10 decembrie 1505, Radu cel Mare Voevod, « întăreşte stăpânire lui Jupân Badea de Şuici cu fiii săi jupân Şuica, jupân Dâra Spătar, jupân Dragomir şi jupân Cazan şi fiii lor, satul Şuici ». Este primul document scris care aminteşte de satul Şuici, ceea ce reiese că denumirea lui a fost luată în această perioadă.

 

Comments

comments