CRIMINAL CU SÂNGE RECE Anchetatorii i-au făcut un portret psihologic lui Cristian Cioacă, din care reiese că poliţistul a fost capabil să comită o crimă cu sânge rece şi apoi să nu regrete gestul său nicio clipă. Cristian Cioacă a fost în atenţia opiniei publice în ultimii ani şi a reuşit, de fiecare dată, să şocheze prin calmul şi seninătatea pe care le afişa de câte ori era chemat în faţa instanţelor de judecată. Nefiresc de liniştit, Cristian Cioacă a fost supus analizei anchetatorilor în cele mai mici detalii, aceştia creionându-i un portret de psihopat care ar fi fost capabil să comită o crimă cu sânge rece şi apoi să nu regrete gestul său nicio clipă.
Anchetatorii cred că Cioacă ar fi comis crima şi că nu ar avea nicio remuşcare, el trăind într-o realitate distorsionată, în care toată lumea ar vrea să-i facă rău. Tocmai acesta a fost motivul pentru care Tribunalul Bucureşti a decis să fie continuată cercetarea în stare de arest. „Cioacă nu poate fi cercetat în stare de libertate pentru că dă semnale că ar putea avea afecţiuni psihice”, se arată în încheierea dată la finalul lunii decembrie a anului trecut, când judecătorii au decis ca poliţistul să fie cercetat în stare de arest.
Conform anchetatorilor, poliţistul acuzat de uciderea soţiei sale ar prezenta o serie întreagă de patologii care conduc la deformarea realităţii. Este vorba despre faptul că poliţistul a lăsat să se înţeleagă în faţa instanţei că trăieşte cu impresia că toată lumea îi doreşte răul şi conspiră împotriva lui, din declaraţiile acestuia reieşind chiar că cineva ar vrea să îl ucidă. Cu toate acestea, judecătorii nu prea par să-i dea crezare şi îl privesc, în continuare ca pe un posibil psihopat. „Teza conspiraţiei îndreptate împotriva sa pe care a încercat să o învedereze în faţa tribunalului apare ca fiind uşor fantezistă, inculpatul nefiind în măsură să dea nici cel mai vag indiciu cu privire la cine ar avea interes să-i însceneze moartea. Analizând doctrina medicală de specialitate, tribunalul identifică o serie întreagă de patologii ce au drept consecinţă crearea faţă de pacient a unei imagini deformate a realităţii, bolnavul trăind cu impresia că toată lumea îi doreşte răul şi conspiră împotriva sa, doreşte să-l ucidă etc.”, se arată în motivarea dată la unul dintre termenele de la Tribunalul Bucureşti.
Din punctul de vedere al apărării poliţistului, teoria conform căreia Cioacă ar fi psihopat nu este viabilă. El nu poate fi considerat psihopat, periculos şi diabolic, capabil să tranşeze şi să distrugă un cadavru, dar totuşi să fie atât de neglijent încât să lase atât de multe urme, precum obiecte personale care să îl incrimineze. Un psihopat nu avea cu să uite să-şi cureţe insigna de sânge, să comită crima purtând uniforma de poliţist şi apoi să nu şteargă orice urmă de pe aceste obiecte.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI