Centrul Cultural Pitești pregătește, pentru perioada 1-5 noiembrie 2021, noi evenimente cultural-educative și de dezvoltare personală

Centrul Cultural Pitești pregătește, pentru perioada 1-5 noiembrie 2021, noi evenimente cultural-educative și de dezvoltare personală, care pot fi urmărite exclusiv online, pe pagina oficială de Facebook a instituției și pe site-ul oficial (www.centrul-cultural-pitesti.ro).
  • Cenaclul „Armonii Argeșene”, coordonat de președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Argeș, scriitorul dr. Adrian Mitroi, avându-l invitat pe conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultății de Teologie, Istorie, Litere și Arte, din cadrul Universității Pitești. „Vom discuta despre importanța cunoașterii istoriei, ca materie predată începând cu școala gimnazială și până la învățământul superior, precum și despre îmbogățirea cunoștințelor specifice pentru formarea unei culturi istorice cât mai ample”, spune Adrian Mitroi.
  • Prelegerea cu tema „Drumul de fier din Argeș și Muscel”, în cadrul proiectului „Decriptări Matematice”, coordonat de publicistul George Dănică. “Drumul de fier a început în Europa și în America de Nord la jumătatea secolului al-XIX-lea, când se foloseau vaporii de apă la locomotivele cu abur. C.F.R., ca instituţie, a fost fondată în 1880, iar prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă pe 20 august 1854 şi făcea legătura între Oraviţa (în Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre. Având o lungime de 62,5 km, linia a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui. Începând cu 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a Imperiului Austriac. Relaţia Oraviţa – Baziaş a fost deschisă şi pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856, după ce au fost efectuate diverse îmbunătăţiri tehnice la linie. Între 1864 şi 1880, diverse căi ferate au fost construite pe teritoriul Principatelor Unite. Compania engleză John Trevor-Barkley a început construcţia liniei Bucureşti – Giurgiu la 1 septembrie 1865 și a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869, fiind prima linie construită pe teritoriul românesc din acel timp. În continuare, vă invit la povestea <Drumului de fier> din Argeș și Muscel”, ne incită George Dănică.
  • Dezbaterea cu tema „Creativitate și Moralitate”, în cadrul proiectului de dezvoltare personală „Viața merge înainte”, coordonat de poeta ing. Simona Vasilescu, avându-l invitat pe prof. univ. dr. Ion Iorga Șiman. „Profesorul Ion Iorga Șiman abordează o temă frumoasă, inteligentă și plină de învățăminte practice, pornind de la dimensiunea esențială a omului care este creativitatea. Această latură aprobată inițial de sufletul care vine pentru o experiență pe planeta Pământ este uitată de cele mai multe ori. De ce? Pentru că intervin atașamente care dezechilibrează normalitatea desfășurării vieții. Partea spirituală este intrinsecă dezvoltării omului pe Pământ și susține eternitatea. În lipsa unei stări înalte a conștiinței, tot ceea ce s-a dezvoltat din punct de vedere material este sortit pieirii, mai întâi prin îngrădiri, înăspriri, prin fapte extreme care conduc la dizolvarea lumilor experimentate, indiferent de civilizație. Responsabilitatea individului este o obligație morală. Prin ridicarea vibrației fiecăruia în parte, dezvoltăm relații interioare armonioase: noi cu noi, noi cu ceilalți. În acest mod realizăm că întregul rămâne echilibrat apoi fuzionează ca un creator cu inițiativă, elan și cu ținta care extinde creația”, spune Simona Vasilescu.
  • Prelegerea cu tema “Dorohoi, oraș cultural”, în cadrul proiectului cultural-educativ sub genericul “Teme Culturale în Emoții Raționale”, coordonat de scriitorul, eminescologul și profesorul de limba și literatura română Lucian Costache. “<Trăiască Nația!> Acesta era salutul lui Eminescu. Se răspundea: <Sus cu Dânsa!> Pentru cei care nu înțeleg de ce suntem o națiune atât de viguroasă și orice argument ar fi inutil, tot Eminescu răspunde: <Suntem români și punctum!>. Deschidem luna noiembrie, în cadrul proiectului <Teme Culturale în Emoții Raționale> de la Centrul Cultural al Municipiului Pitești, cu prezentarea unui oraș cu extraordinară activitate culturală, care face parte dintre acele orașe <mici>, așa cum în județul nostru sunt Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel, dar care au cunoscut o istorie remarcabilă, inclusiv pe tărâm cultural, amprentând cursul istoriei și culturii naționale. Am ales un oraș septentrional, Dorohoi, din mai multe motive. Ion Pillat, poetul Argeșului, a fost deputat de Dorohoi și bustul său în bronz se află la loc de cinste în fața clădirii Muzeului de Științele Naturii și Muzeului de Artă în Sticlărie și Porțelan din localitate. Tot aici s-a născut în 1928 revista Avangardei române, <Unu>, din inițiativa lui Sașa Pană, cel care va publica prima ediție a <Prozelor bizare> ale altui argeșean – Urmuz. E orașul lui George Enescu, unde a și concertat, al ctitoriei lui Ștefan cel Mare, Biserica <Sfântul Nicolae Domnesc>, al marelui matematician Dimitrie Pompei. Spiru Haret, Mihail Kogălniceanu, folcloristul Dimitrie Furtună, Ovidiu Teodoreanu (Păstorel), născut la Dorohoi, Ion Călugăru, I. C. Tăutu, Tudor Pamfile, Marcel Olinescu sunt alte nume a căror naștere, viață și carieră sunt legate de acest oraș. Aici s-au născut marii actori Octavian Cotescu și Dan Condurache. Numele Dorohoiului stabilește și un hotar al românismului în <Doina> lui Eminescu. Sunt onorat că am fost, timp de 15 ani, profesor de română la Colegiul Național <Grigore Ghica Voievod> (fondat în 1866), al Colegiului Liceal <Regina Maria> și secretar al Cenaclului postmodernist <Septentrion> (1987-1993)”, spune Lucian Costache.
  • Prelegerea cu tema “Retraducându-l pe Shakespeare”, susținută de prof. univ. dr. Constantin Manea, de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte din cadrul Universității Pitești. “În mod firesc, scriitorii clasici sunt mult traduși în alte limbi și, periodic, retraduși. Retraducerile năzuiesc să descopere, de fiecare dată, noi fațete ținând de sens sau de stil. La fel cum și Eminescu a fost tradus și retradus în engleză, <Bardul național> al Angliei, William Shakespeare, s-a bucurat de numeroase (re)traduceri în limba română. În acest sens, mi-am propus o nouă (re)traducere a sonetelor lui Shakespeare din motive de ordin mai degrabă personal și didactic, dar și, mai larg, cultural. Mi-am pus mai puțin problema dacă traducerea mea este un act de cultură sau unul de creație. Nu am intenționat în niciun caz să rescriu poezia lui Shakespeare, decât, eventual, în măsura în care au impus-o necesitățile stricte ale prozodiei. Dorind ca volumul bilingv (aflat acum sub tipar) să-l atragă și pe cititor într-o lectură activă, o lectură-descoperire, traducătorul speră să îl convingă pe acesta (și) de frumusețea literalității textului shakespearian. Un <pod cultural> se poate realiza și la nivelul, modest și oarecum didactic, al unei traduceri întoarse mai curând spre fidelitatea față de litera originalului decât spre virtuozitatea poetic-imaginativă. În acest volum bilingv de sonete, am încercat, în cât mai mare măsură, varianta traducerii (cât mai) științifice și metodice – în principal consultând dicționare istorice ale limbii lui Shakespeare, năzuind deci spre o literalitate constructivă, evocatoare, dar și spre o literaritate respectuoasă față de original. Oricine poate ghici ori deduce zbaterea traducătorului – permanentă și atât de solicitantă – între specificul limbii autorului și/sau epocii, rigorile sensului de dicționar, cerințele/regulile stilului și așteptările publicului (plus varianta de limbă care este sau pare preferată de către acesta). La toate acestea se adaugă <grila> constrângătoare (ba chiar, pe alocuri, neîndurătoare) a prozodiei: rima, structura strofei, dar mai ales măsura și ritmul. Așadar, au fost, și aici, inevitabile – ba chiar inerente – fluctuațiile, concesiile, unele mici scăpări. Autorul retraducerii de față consideră efortul dedicat tălmăcirii sonetelor lui Shakespeare ca o modestă (și onestă) contribuție culturală cu valențe măcar constructive, dacă nu neapărat de originalitate sau de măiestrie poetică”, spune Constantin Manea.
  • Prelegerea cu tema „România în eternitate (II)”, în cadrul Clubului literar-artistic „Mona Vâlceanu”, coordonat de editorul, scriitoarea și profesoara de limba și literatura română Mona Vâlceanu. „La noua noastră întâlnire vă prezint cărțile și activitatea diplomatului de carieră Constantin Lupeanu, fost ambasador al României în China, Vietnam și în alte țări ale Orientului. Originar din județul Dolj, stabilit recent în județul Argeș, Constantin Lupeanu este scriitor și sinolog, adică specializat în cultura, istoria și limba chineză”, spune Mona Vâlceanu.
  • Dezbaterea cu tema „Starea revistelor de cultură astăzi”, în cadrul proiectului cultural-educativ „Colocviile Municipiului Pitești”, coordonat de redactorul-șef al revistei de cultură Argeș, scriitorul și filosoful dr. Leonid Dragomir, avându-l invitat pe scriitorul și publicistul Dumitru Augustin Doman. „Pe baza unei bogate experiențe în presa culturală, fostul redactor-sef al revistei <Argeș> din perioada 2008-2020, Dumitru Augustin Doman va vorbi despre rolul publicațiilor de profil în crearea și difuzarea culturii. Vom aborda în mod special evoluția revistei de cultură <Argeș> și perspectivele publicației pe termen mediu și lung”, spune Leonid Dragomir.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here