Centenarul Marii Uniri. Argeşeni de care suntem mândri. VASILE RIZEANU – sculptorul cu spirit inovator

753 views

România de la Argeş! În anul Centenarului Marii Uniri, universulargesean.ro vă invită să redescoperiţi argeşenii care au jucat un rol important în istoria României Moderne, personalităţi de care suntem mândri.

VASILE RIZEANU s-a născut la 11 octombrie 1939, în capitala Muscelului, într-o familie de câmpulungeni de seamă, înrudiţi cu celebrul medic scriitor George Ulieru, autor al incitantului volum «Din carnetul unui medic de plasă», personalitate remarcabilă a vieţii medicale din România primei jumătăţi a secolului XX.

Prof. Grigore Constantinescu în Argeșul artistic – evocări biografice face o incursiune în viața artistului, elevul Rizeanu Vasile remarcându-se printr-o pregătire şcolară individuală de excepţie, absolvind cu media maximă toţi anii de studii, atât la Şcoala elementară nr. 1 «Oprea Iorgulescu», cât şi la Liceul teoretic «Dinicu Golescu» din Câmpulung-Muscel. Se înscrie, sub imboldul talentului remarcat încă din copilărie, la Şcoala Populară de Artă din Câmpulung organizată de Ministerul Culturii, unde a fost elev al renumitului profesor de desen, pictorul Alexandru Donici [1912–1970], şcoală pe care a absolvit-o cu brio în prima promoţie a acesteia.

Absolvind liceul teoretic câmpulungean cu media maximă, Vasile Rizeanu avea, potrivit legilor în vigoare ale învăţământului românesc, posibilitatea de a opta pentru o specializare universitară, fiind admis la facultate fără examen. Sub impulsul momentului, a dorit să-şi continue studiile la Institutul de arhitectură «Ion Mincu» din Bucureşti, dar, în anul trei, din motive numai de el ştiute, decide să le părăsească, deşi capacitatea lui de a deveni un arhitect remarcabil fusese confirmată de către profesorii care îi apreciau, în special, planşele cu proiecte minuţios şi corect concepute… Această sincopă universitară îl va priva de posibilitatea satisfacerii serviciului militar în cadrul facultăţii, Vasile Rizeanu fiind nevoit să-şi efectueze stagiul militar obligatoriu în compania unor tineri neinstruiţi, deşi, în arborele său genealogic, figurau nume sonore de ofiţeri superiori în armata română.

Se încadrează, după „eiberarea” din armată, pentru o scurtă perioadă de timp, la ARO Câmpulung, unde proiectează prima caroserie a automobilului de teren, iar, în timpul liber, exersează admirabil în grafica de carte. Vasile Rizeanu va desena pentru „uzina lui” şi prototipurile unor mici cadouri particularizate destinate unor vizitatori importanţi care erau anunţaţi că vor veni să contracteze maşini de teren fabricate la Câmpulung…  Directorul Nagy lua „prototipurile” şi le ducea el însuşi la matriţeri, spre a fi turnate imediat în metal…  Între director şi artist, se stabiliseră tacit, prin muncă, raporturi de colaborare referenţiale…

Chemarea destinului acţionează, însă, determinant şi asupra fostului student la arhitectură, care, renunţând pentru totdeauna la o carieră de mare perspectivă, se înscrie la Institutul de arte plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti, pentru a urma cursurile secţiei de sculptură, între anii 1962–1968, obţinând la examenul de stat media maximă, 10.

Încadrat ca profesor la catedra de arte plastice a Şcolii Populare de Arte și Meserii din Piteşti, Vasile Rizeanu se remarcă printr-o susţinută activitate de depistare şi şlefuire a talentelor autentice, formându-şi o adevărată pepinieră de discipoli devotaţi artei plastice, dintre aceştia, detaşându-se, prin ataşamentul sincer pentru magistrul său, Ion Sandu, pictor amator, elevul expunând, în semn de omagiu, după dispariţia profesorului, la loc de cinste, un reuşit portret al celui care îi îndrumase creaţia spre desăvârşire, în contextul expoziţiei personale «Culorile credinţei» organizate în sala Casei Cărţii din Piteşti.

Ascensiunea dascălului de arte plastice pe scara învăţământului artistic românesc continuă: lector universitar şi şef de catedră la Facultatea de design şi arte decorative a Universităţii «Pygmalion» din Piteşti [1992–1994], lector universitar la Universitatea «Spiru Haret», filiala Câmpulung [1999–1010].

În calitate de director al Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti (1990-2009), dar, mai ales ca profesor la catedra de arte plastice, Vasile Rizeanu apare în postura de „descoperitor şi cizelator de talente” calitate confirmată de numeroşii săi elevi dornici să se afirme şi să confirme în arta mânuirii inteligente a pensulei ori a dălţii.

Organizator şi coordonator a numeroase expoziţii şi simpozioane pe teme de artă plastică, Vasile Rizeanu era preocupat constant de punerea în valoare a elevilor şcolii sale, prin prezentarea periodică a lucrărilor tinerilor artişti amatori publicului de artă avizat, pe care îl considera nu numai beneficiarul direct al eforturilor acestora, dar şi „principalul judecător al ascensiunii spre culmile artei, ori observator al stagnării tendinţei specifice oricărui artist de a crea lucrări viabile, fără efortul unei perfecţionări continue”.

Datorită perseverenţei sale, dar şi profesionalismului colaboratorilor din şcoală, instituţia piteşteană va înregistra permanent succese notabile în diverse domenii ale artei: pictură, sculptură, grafică, artă populară, în cadrul festivalurilor cu caracter naţional organizate în domeniile menţionate.

Manifestă aceeaşi tendinţă constantă de autoperfecţionare, susţinând, în anul 2001, examenul pentru admitere la doctorat în cadrul Universităţii de arte plastice din Bucureşti, coordonator al temei de doctorat fiind prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu, preşedintele Uniunii artiştilor plastici din România. Vasile Rizeanu devenise el însuşi membru titular al acestei prestigioase Uniuni, prin afirmarea talentului său artistic cu prilejul expoziţiilor cu caracter judeţean ori naţional la care participase, în special după evenimentele din 1989.

Ca un real succes, a fost percepută, de către public şi specialişti, expoziţia personală organizată în decembrie 1989, la Galeria de artă «Metopa» din Piteşti, unde a expus sculpturi şi desene. Lucrările de artă plastică monumentală concepute de artist îl proiectează în conştiinţa colectivităţilor din Câmpulung-Muscel şi Piteşti, prin opere de referinţă pentru activitatea sa sculpturală.

Vasile Rizeanu este autorul ansamblului statuar din inox, «Icar», amplasat în
piaţa administrativă a oraşului Câmpulung, execuţia metalică a monumentului fiind realizată la Fabrica de automobile ARO din oraşul muscelean. În Muzeul de artă din Câmpulung, este expusă sculptura sa executată din ghips patinat reprezentând un «Soldat».

Artistul a manifestat o preocupare evidentă pentru imortalizarea unor personalităţi ale culturii naţionale, realizând portrete şi busturi într-o manieră realistă menită să faciliteze privitorilor identificarea lor imediată, nu intuirea probabilă a unor reprezentări imaginate de artist precum în operele suprarealiste. Pe această linie, se înscriu portretele: pictorului Ştefan Luchian, poetului naţional Mihai Eminescu, busturile cărturarului iluminist Dinicu Golescu şi filozofului muscelean Petre Ţuţea. Bustul «Dinicu Golescu», înălţat în faţa Bibliotecii judeţene Argeş, executat din bronz, este fixat pe o coloană înaltă de patru metri placată în granit. Un bust de bronz al poetului nepereche al neamului românesc va fi amplasat pe un piedestal înalt în incinta Şcolii nr. 11 «Mihai Eminescu» din Piteşti, în anul 1999.

Paralel, se preocupă intens de realizarea proiectului său de artă monumentală din marmură întitulat «Compoziţie» destinat centrului municipiului Piteşti. Avea în „planul artistic” executarea unui monument consacrat dramaturgului Alexandru Davila, pentru a fi ridicat în scuarul din zona sudică a teatrului piteştean omonim.

În colecţia de opere sculpturale realizate sub egida Şcolii Populare de Arte și Meserii din Piteşti, de către cursanţii îndrumaţi de prof. drd. Vasile Rizeanu, erau expuse selectiv lucrări de o remarcabilă execuţie vădind talentul şi imaginaţia creatorilor acestora.

Preocuparea pentru introducerea în circuitul ştiinţific naţional şi internaţional a rezultatelor şcolii piteştene de artă a devenit o constantă a activităţii artistului director al instituţiei. Vasile Rizeanu organizează şi coordonează: Primul simpozion internaţional de sculptură în marmură [Piteşti, 2001]; Primul simpozion naţional de sculptură în lemn [Bogaţi, 2001]; Al II-lea simpozion internaţional de sculptură [Piteşti, 2002], implicându-se în realizarea lucrării monumentale din marmură «Compoziţie» (320x140x60 cm), care va fi expusă în faţa Casei sindicatelor din Piteşti; Al III-lea simpozion internaţional de sculptură [Piteşti, 2003] şi Al II-lea simpozion naţional de sculptură în lemn [Bogaţi, 2003]; Al IV-lea simpozion internaţional de sculptură [Piteşti, 2004], Al V-lea simpozion internaţional de sculptură în marmură [Piteşti, 2005] şi Al III-lea simpozion naţional de sculptură în lemn [Bogaţi, 2006]; Prima expoziţie naţională de arte plastice şi decorative a şcolilor de arte [Piteşti, 1993], obţinând, în contextul manifestărilor de acest gen 65 de premii naţionale pentru şcoala pe care o coordona.

În august 2002, participă peste hotare, la Simpozionul internaţional de sculptură Castelraimondo din Italia. Iniţiator al Simpozionului internaţional de sculptură «Gheorghe Iliescu-Călineşti», Vasile Rizeanu manifesta realmente un cult faţă de colegii săi de breaslă care făcuseră din arta dăltuirii în lemn sau în piatră o profesie autentică, un scop al vieţii lor. Pentru activitatea sa remarcabilă, Vasile Rizeanu a fost ales, în anul 2002, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici din România, inclus în corpul de specialişti în sculptură ai U.A.P. pentru judeţul Argeş, iar, în anul 2007, numit, prin ordin al ministrului culturii, în Comisia zonală a monumentelor de for public pentru judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Olt şi Teleorman.

Evaluând conclusiv opera profesorului sculptor de la Şcoala Populară de Arte și Meserii din Piteşti, criticul Pavel Şuşară îi redefinea „gândirea artistică” şi influenţele exercitate asupra creaţiei sale: „Artist echilibrat şi sensibil, atent în aceeaşi măsură la coerenţa întregului şi la expresivitatea detaliului, Vasile Rizeanu se înscrie în acea tradiţie a sculpturii europene şi româneşti pentru care actul creator este o succesiune de afirmaţii, şi nu o continuă tentativă de a genera crize şi de a iniţia rupturi. Iar acest tip de gândire artistică şi de asumare morală vine şi el de undeva: din marea experienţă a clasicităţii pe care o aducea cu sine, de la sursă, şi Ion Lucian Murnu.”

La 6 martie 2010, sufletul atât de generos al artistului se înălţa dincolo de coloanele terestre pe care el însuşi le imaginase ca trepte spre spiritualitate. În cimitirul cartierului Grui din Câmpulungul natal, Vasile Rizeanu va deveni un reper de trăire intensă dăruită semenilor săi printr-o operă pe care timpul o va purta solemn în eternitate.

Celebra maximă „Sub fiecare lespede funerară, zace o enciclopedie” se referă cu certitudine şi la artistul dăltuitor în gând şi în marmură din Câmpulungul Muscelului, profesorul sculptor Vasile Rizeanu.

Bibliografie:

1. Constantinescu, Grigore, Argeșul artistic – evocări biografice, Ed. Alean, Pitești, 2015.
2. Fiii Argeşului, V, Goleşti, 2011;
3. Pavel Şuşară – Artişti în penumbră, în „România literară” nr. 31/2002.

Comments

comments