Prima carte de drept românesc, Evanghelia de la 1862, Epistulae ad familiares ale lui Cicero, sau un fragment din Tohra scris pe pergament, pot fi admirate de iubitorii de carte veche şi istorie la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu”. Secţia de cărţi rare deţine o bogată colecţie de scrieri vechi, unele aparţinând unor mari figuri ale secolelor trecute, altele fiind pur şi simplu dovezi incontestabile ale existenţei ale neamului şi limbii noastre pe aceste meleaguri, din vremuri străvechi.

Vocabularul româno – francez, de la 1840, conţine 40.000 de cuvinte

O astfel de mărturie, a bogăţiei lexicului românesc, ceea ce demonstrează că neamul nostru nu a apărut de niciunde în spaţiul carpato – danubiano – pontic, este Vocabularul româno-francez, scris de Aron Poenar la 1840. Profesorul Poenar, care a predat şi în şcolile familiei Golescu, înfiinţate pe domeniul din Argeş, a reunit 40.000 de cuvinte care, la data aceea, aveau şi corespondent în limba franceză. Scrierea este împărţită în două volume, care au fost de nepreţuit pentru intelectualitatea vremii – francofonă, după cum bine se ştie.

Prima carte de drept românească, atât de veche, dar şi actuală

În 1652, la Târgovişte vedea lumina tiparului „Îndreptarea legii”, prima carte de drept românesc. Cartea este scrisă cu litere chirilice, dar în cuvinte româneşti. La 1630 se făcuse trecerea de la slava veche la slavona românească, adică se foloseau cuvinte din limba română. Acest lucru a fost impus de faptul că românii nu înţelegeau slujbele din biserici care se ţineau după evanghelii chirilice, aceeaşi situaţie întâlnindu-se şi în cancelariile domneşti. De acum, românii aveau şi legile scrise pe înţelesul lor.

„Evanghelia” şi „Mărgăritare”, două cărţi-unicat în ţară

Tot la Biblioteca Judeţeană se află una dintre cele mai importante lucrări din ţară, „Evanghelia”, tipărită la 1682, dar şi „Mărgăritare”, o carte veche, scrisă într-un mod cu totul inovator pentru acele vremuri, cu litere de dimensiune foarte mică. Pentru tipărirea acestei cărţi s-au folosit literele rămase nefolosite după tipărirea Bibliei lui Şerban Cantacuzino de la 1688. Tehnica folosită pentru realizarea micilor litere era foarte minuţioasă, caracterele fiind încrustate iniţial pe lemn, desprinse apoi cu o daltă micuţă şi apoi inserate pe hârtie. „Mărgăritare” a fost tipărită în 1691, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

„Thora”, scrisă în idiş, pe pergament, are o vechime necunoscută

Un fragment din „Thora”, o pagină de învăţături religioase evreieşti, este păstrată la loc de cinste, printre perlele Bibliotecii Judeţene Argeş. Acesta este scris pe pergament care poate fi din piele de oaie sau viţel şi are o dimensiune impresionantă: un metru pe 80 de centimetri. Scrierea pe pergament este una foarte veche şi cu totul deosebită. Spre exemplu numai pentru un metru de însemnări se folosea pielea de la un singur animal. După tăbăcire, aceasta era uscată foarte bine, după care se începea scrierea. Procedeul era pe cât de anevoios, pe atât de costisitor. Oare câte cirezi, turme de animale au fost decimate în numele religiei sau al literaturii? Avantajul pergamentului era că acesta putea fi refolosit, scrierea iniţială fiind înlăturată prin râcâire, materialul rămânând curat. Vechimea acestui fragment din „Thora”, expus la Piteşti, nu se cunoaşte cu exactitate.

La Piteşti, se află singura carte a lui Voltaire pentru care autorul nu a cerut bani

Tot aici se află o colecţie de 45 de cărţi ale lui Voltaire, 30 dintre ele fiind antume, adică publicate în timpul vieţii autorului. Printre acestea se află şi singura carte pentru care autorul francez nu a cerut bani. Este cunoscut spiritul mercantil al controversatului scriitor, care, pe lângă îndeletniciri literare, avea şi diferite afaceri în mai multe ţări din Europa. De altfel, tot fugind de Inchiziţie, Voltaire şi-a făcut numeroşi prieteni în ţările europene care îl adăposteau, de notorietate fiind relaţia sa cu ţarina Ecaterina cea Mare a Rusiei, care a şi deschis o bibliotecă a cărţilor lui Voltaire la celebrul muzeu Ermitaj.

Cea mai preţioasă piesă, „Epistulae ad familiaris” ale lui Cicero

Expertul în carte veche al bibliotecii, Lucreţia Picui, prezintă însemnările lui Cicero ca fiind bijuteria colecţiei. Această carte a fost comandată de o şcoală din Dresda la 1545, a apărut la Lyon, şi a ajuns în patrimoniul bibliotecii prin generozitatea celui care a fost colonelul şi omul de cultură Alexandru Enescu. De altfel, acest mare iubitor de carte veche a donat mai multe scrieri vechi, printre care şi fragmentul din „Thora”, expus astăzi spre încântarea publicului.
Tot de el au fost donate şi primele cărţi de buzunar care au apărut în jurul anului 1500, în Olanda, la celebra editură Elzevir. Aşadar, o evadare din cotidian în farmecul altor epoci, se poate face cu un minim efort, deschizând uşa magică a timpului. Intrarea se face pe la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” şi nu costă nimic. Doar timp…

Comments

comments

DISTRIBUIȚI