Cântăreața argeșeancă Alexandra Năftănăilă, cunoscută sub numele de Sandra N, s-a apucat de scris. De câteva zile, artista încearcă să-și pună pe foi gândurile, sentimentele, trăirile, dar și poveștile și conexiunile pe care le-a avut de-a lungul timpului cu diferiți oameni din industria muzicală și a showbiz-ului. Sandra N scrie un manuscris în care povestește despre viața sa și despre oamenii care au încercat să îi influențeze viața.
”M-am apucat să scriu un manuscris. În care, printre multe altele, dau cărțile pe față și despre unii oameni din industria muzicală/a showbiz-ului, interacțiunea mea cu ei și despre ce-am trăit eu în lumea bucureșteană și nu numai, până acum. Nu pun accent pe ei. Ci povestesc de prieteni, locuri, oameni și cum au încercat să îmi influențeze aceștia viața. Am 44 de pagini în câteva zile. Nu vreau să mă avânt să spun că va ieși o carte, mă mulțumesc momentan cu un “manuscris”. Nu știu ce va ieși către public, știu ce va ieși pentru el:) “Scrisoare pentru copilul meu”. Totul a pornit de la un status, care la rândul lui a pornit de la dorința mea de a-i lăsa copilului meu niște povești. Ca un jurnal. Nu vreau să zic sfaturi sau lecții. Niște povești din viața mea prin care vreau să îi arăt că cel mai important este să aibă încredere 100% în el și în Dumnezeu, și să nu lase pe nimeni să îi ia încrederea, curajul, bunătatea și puritatea cu care se va naște. Momentan aleg să mai pun aici frânturi și să vedem ce iese”, precizează artista.
“DESPRE DUMNEZEU ȘI MINUNI versus OAMENI CARE SE CRED ZEI, DAR SUNT SUB ANIMALE
Prin câte lucruri am trecut eu în viață asta, și-am să îți mai povestesc pentru că ce-am apucat până acum sunt nimicuri, doar Dumnezeu m-a salvat și credința în El.
Este foarte important să nu îți pierzi speranța. Și indiferent cum sunt lucrurile în viața ta, chiar dacă pe moment nu îți dai seama și poate îți trebuie ani să îi înțelegi căile, El chiar face totul cu un scop, și chiar așează toate lucrurile la timpul lor.
Vreau să îți spun că eu mai am și acum lucruri cărora nu le găsesc explicație: de ce a trebuie să fie așa, ce-am făcut eu rău că să pățesc așa. Însă am și lucruri care pe moment mi se păreau absurde și pe care acum le înțeleg 100%. De exemplu, a trebuit să cunosc multe tipologii de oameni pentru a învața să fiu mai reținută, mai puțin deschisă, mai înțeleaptă, la cei 26 de ani ai mei, ca să nu mă mai las păcălită și înșelată. A trebuit să cunosc mai multe tipologii ca să pot să îl apreciez și să îl iubesc 100% pe tatăl tău și să îmi dau seama că abia acum trăiesc iubirea adevărată. A trebuit să văd ce înseamnă relații toxice de prietenie și nu numai, loialitatea și iubirea neîmpărtășite, să văd că oamenii și persoanele de sex opus nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi: la televizor, în filme, în interviuri, ci că dincolo de imaginea de succes a cuiva în primul rând se află un om ca și tine, care, după cum spuneam mănâncă tot pe gură și merge tot la wc, (dar ei se cred zei), nu este cu NIMIC mai presus decât tine, unul care e “vedetă”, sau mega-bogat, sus-pus, mega adulat de toată lumea.
Dimpotrivă, a trebuit să văd că oamenii aceștia pe lângă faptul că pot fi tipologii ca și mulți alții, care nu sunt vedete, de oameni: egoiști, bețivi, curvari, mincinoși, narcisiști, leneși, mai au ceva în plus, un defect mare de tot: megalomania. Ăștia care sunt vedete, și după care fetelor le curg balele și au fost obișnuiți o viață întreagă să le cadă la picioare toate femeile, sau cărora li s-a dovedit în 99% din cazuri că pot cumpăra cu banii orice. Ăștia se cred zei, dar 99% din ei sunt sub animale. Iar din păcate, cele care nu văd dincolo de sticlă și se lasă îmbătate de visul celebrității continuă să le hrănească pofta de megalomanie a animăluțelor.
O vedetă sau un om de succes, în adevăratul sens al cuvântului, parte din acei 1% , va trece de nivelul de mamifer, nu va abuza de puterea sa, nu numai că nu va profita de prostia gâsculițelor, dar nu vor fi interesați de ele, va avea inteligența și nobilimea să cucerească o femeie prin orice resursă intelectuală, emoțională, senzorială, altfel decât cea mai ușoară: cea materială, și nu în ultimul rând va știi să accepte cu demnitate un refuz. Dar aici vorbim despre niște rarități: oameni, nu mamifere cu pretenții de zei”.
