SFÂNTA URÂŢENIE Din dorinţa megalomană de a construi biserici peste biserici, mai-marii Arhiepiscopiei au aprobat tot felul de construcţii ce nu respectă niciun stil arhitectural, categorisite de arhitectul-şef al Piteştiului drept adevărate hidoşenii. Printre cele mai urâte biserici ridicate în ultimii ani se numără cea din Prundu – din curtea „Metabet” – şi cea din Tudor Vladimirescu, construcţii care, în opinia specialistului, arată „ca nişte verze”. În ultimii ani, revenirea românilor la credinţă şi libertatea de a se exprima la vedere, într-o formă organizată, s-a concretizat şi în construirea a numeroase biserici, majoritatea pe banii enoriaşilor. Motivul principal însă a fost dorinţa preoţilor de a-şi asigura parohii unde să slujească şi să fie şefi. Evident, acest lucru nu s-a putut realiza fără aprobarea şi binecuvântarea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, forul tutelar.

Aceasta, prin cea mai înaltă faţă bisericească, ÎPS Calinic, ar fi trebuit să se îngrijească nu doar de înmulţirea fără număr a sfintelor lăcaşe, ci şi de felul cum arată aceste purtătoare de simboluri, care ar trebui să fie adevărate centre spirituale de adunare a credincioşilor şi nu kitch-uri. Calitate, nu numai cantitate, cum s-ar spune. Din păcate, în ultimii ani a contat doar cantitatea! Mai mult, la o mai atentă observaţie, îţi sare imediat în ochi impunerea în spaţiul bisericesc argeşean a unor elemente specifice Moldovei, total nepotrivite zonei noastre, dar foarte dragi Înalt Prea Sfinţitului Calinic, moldovean la origine.

„Unii vor să construiască o biserică în mijlocul unei intersecţii din Piteşti”

Şi cum ar putea un enoriaş să simtă vreo plăcere de a merge la biserică, în condiţiile în care acestea au fost construite în cele mai nepotrivite locuri, unde numai liniştea nu te înconjoară, şi, ca să fie treaba treabă, acestea arată – scuzată fie-ne expresia, aparent blasfemie! – „ca dracu”. Asta nu o spunem numai noi, nişte profani în ale artei sacre, ci este părerea multor specialişti, printre care şi arhitectul-şef al Piteştiului, Mihăiţă Ştefan Zdrafcu. În calitatea sa oficială, a trebuit să vadă o serie de proiecte de noi lăcaşe de cult, să acorde autorizaţii şi a studiat multe dintre edificiile de gen ridicate în oraş în ultimii ani.
„În ultima perioadă, am primit nişte cerinţe în materie de biserici, de am rămas mască. Unii vor să construiască una chiar într-un scuar de câţiva metri pătraţi, în mijlocul intersecţiei a trei străzi din Piteşti. Fix în intersecţie! Nici nu au spaţiu pentru ritualurile bisericeşti, cum este, de exemplu, înconjurul bisericii. Ar însemna să ieşi direct pe carosabil. Iar despre cele construite în ultimii ani, nu mai zic! Majoritatea sunt un kitch total! Sunt o varză de elemente din stiluri, curente şi idei total diferite, puse la un loc, de au ieşit nişte hidoşenii. S-a umplut judeţul, nu numai oraşul, de turle moldoveneşti, ascuţite, total nepotrivite zonei, cocoţate peste construcţii de un cu totul alt caracter. Puţine dintre noile biserici mai respectă stilul muntenesc, specific zonei noastre, cu turle mai multe şi rotunde, cu elemente de decor de o anumită factură. Acesta este, de fapt, stilul vechi românesc de construcţie a unor astfel de lăcaşe, inspirat din stilul bizantin. Acum, dacă vedeţi cum sunt pictate pe afară, dar şi pe dinăuntru, cu tot felul de înflorituri, în culori aiurea, total pe lângă stilul muntenesc, clasic, elegant, vă ia groaza! Responsabili în ceea ce priveşte calitatea arhitecturală a proiectului sunt cei de la Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, care ar trebui să aibă ultimul cuvânt de spus în materie şi să nu îşi lase preoţii care vor să facă biserică cu orice preţ, să pună în practică astfel de proiecte kitch!”, este de părere arhitectul-şef al Piteştiului.  

Bisericile din Prundu şi Tudor Vladimirescu arată „ca nişte verze”

Printre construcţiile nominalizate expres la capitolul „cele mai urâte biserici ridicate în Piteşti” se numără cea din Prundu – din curtea „Metabet” – şi cea din Tudor Vladimirescu, construcţii care, în opinia arhitectului, arată „ca nişte verze” perfecte în ochiul unui om înzestrat cu un minimum de simţ estetic. Spre comparaţie, la celălat pol, al unor biserici care respectă bunul gust şi liniile specifice zonei noastre în materie de arhitectură bisericească şi, în plus, denotă respect faţă de enoriaşii care au contribuit la ridicarea lor, pot fi amintite Biserica „Sfântul Andrei”, de la intrarea în cartierul Trivale, dar şi cea din Războieni, precum şi „Biserica Femeilor Mironosiţe”, din Găvana.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI