La nivel european şi nu numai, România este singura ţară care habar nu are să îşi promoveze brandurile, locurile şi monumentele istorice şi simbolurile. Şi, din păcate, nici Argeşul nu face excepţie de la această regulă a lipsei de…PR şi de implicare în promovarea brandurilor. E drept, cu două excepţii. Prima ar fi Dacia. Dar aici e o altă poveste (de mare succes) cu influenţă franceză. A doua excepţie fericită, magiunul de Topoloveni. În rest, Dumnezeu cu mila.
Apropo de Dumnezeu, unul dintre brandurile care ar merita o promovare ca la carte este Mănăstirea Curtea de Argeş, loc plin de istorie şi fostă reşedinţă a domnilor Ţării Româneşti.

La poarta de intrare, în loc de localnici cu…pâine şi sare, te asaltează familii de cerşetori. Magazinul de suveniruri nu duce lipsă de kitch-uri, iar o ghidă cu pretenţii de cultură generală a personalităţilor argeşene a dovedit lacune în serie când am luat-o la întrebări. Mănăstirea, deşi e o minunăţie, nu are nici măcar site propriu. Să trecem la alte branduri fără promovare şi investiţii. Cetatea Poienari, un loc atât de special, a fost subiectul mai multor reportaje realizate de către televiziunile americane. Din păcate, cetatea a fost „subiectul” unor investiţii minuscule. Iar cu câteva concerte şi un eşafod nu se face…lumină. Cu o strategie modernă şi cu un pic mai multă voinţă, Cetatea Poienari ar putea atrage zeci de mii de turişti. Aşa, cu drumuri proaste, parcări improvizate şi alte „bube”, atrage doar ocazional curioşii.
Bulevardul Pardon din Câmpulung e o altă bijuterie care ar merita să fie cunoscută peste hotare. Un loc absolut superb pentru promenade, însă cu clădiri adiacente ale căror ziduri încep încet-încet să fie distruse de patina timpului. Însă nimeni nu se preocupă foarte mult să refacă imaginea zonei. M-aş bucura ca, peste vreo 5-6 ani, consultând statisticile de la final de an, să aflu că în Argeş au fost 50.000 sau 100.000 de turişti străini. Deocamdată, trag cu coada ochiului la succesele de brand ale altor ţări…

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI