Bisericile din Argeş deţin peste 3.000 de hectare de pădure

BISERICĂ BOGATĂ, ÎNTR-O LUME SĂRACĂ În vreme ce noul Cod Fiscal pune bir pe tot mai multe activităţi economice, Biserica încă deţine o poziţie privilegiată, fiind scutită de orice fel de impozit şi asta nu pentru că nu ar derula activităţi ce merită taxate. Slavă Domnului, prin conturile lăcaşelor de cult trec anual zeci de milioane de lei, în primul rând de la enoriaşii pe care biserica îi taxează şi vii, şi morţi, până la activităţile economice, gen hoteluri, păstrăvării, fabrici de lumânări sau tipografii. Asta fără a mai pune la socoteală faptul că „Grădina Domnului” adăposteşte proprietăţi de mii de hectare de teren arabil şi pădure, în Argeş bisericile şi mănăstirile numărându-se printre cei mai mari latifundiari din judeţ. Deşi, în toate predicile, credincioşilor li se spune că proprietatea în sine nu e pe placul lui Dumnezeu, Biserica acumulează de ani de zile – şi continuă! – de la bijuterii de preţ, din nestemate demne de cele mai mari case de modă internaţionale, la maşini de lux, clădiri, terenuri şi păduri.
În ciuda faptului că posedă astfel de bogăţii, Biserica „cerşeşte” donaţii şi sponsorizări şi impune taxe chiar şi celor mai săraci enoriaşi ai parohiilor. Peste acestea, constant apelează la ajutoare de stat, care sunt „îngropate” în biserici noi sau, pur şi simplu, dispar în contabilităţile unităţilor de cult, necontrolate şi neimpozitate de nimeni. Şi asta fără să construiască vreo cantină pentru săraci, fără să acorde vreun ajutor copiilor sau neputincioşilor şi fără să se implice în vreun fel în viaţa socială. Cu toate acestea, îi sunt acordate sume imense, bani „rupţi” de la capitole ca Educaţia şi Sănătatea!  
Biserica din Argeş nu face nici ea excepţie. În raportul prezentat de curând de Direcţia Silvică, printre „clienţii” acesteia erau trecute şi unităţi de cult, posesoare de păduri, pentru care instituţia prestează servicii de pază şi protecţie şi lucrări silvice. Suprafaţa deţinută de acestea în Argeş este una demnă de un latifundiar: 2.207,05 hectare de pădure. Iar acestora – care sunt „la vedere”, pentru că Direcţia Silvică este o instituţie de stat ce are şi oarece obligaţii de transparenţă – li se adaugă alte peste 1.000 de hectare, care sunt date în grija unor ocoale silvice private. Iar aici, confidenţialitatea faţă de clienţi face imposibilă aflarea cu exactitate a suprafeţei reale.

Arhiepiscopia – 335 de hectare, Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung – 250,  Biserica „Sfânta Vineri” din Piteşti – 250 ha

În cele mai multe cazuri, parohiile în cauză au fost puse în posesie pe legile retrocedării, dar nu puţine sunt situaţiile în care înaltele feţe bisericeşti s-au judecat prin tribunale ca să intre din nou în posesia „aurului verde”, peste care se considerau stăpâni.
Dintre clienţii Direcţiei Silvice Argeş, cel mai mare este, evident, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. Aceasta deţine, pe raza mai multor ocoale silvice, printre care Vidraru şi Curtea de Argeş, peste 335 de hectare de pădure. În acelaşi timp, Arhiepiscopia face colecte şi strângeri de fonduri pentru ridicarea noii Catedrale Episcopale, care va fi cel de-al treilea edificiu din curtea Mănăstirii Argeşului şi va depăşi ca dimensiuni mănăstirea clădită de Neagoe Basarab.
Nici prea sfintele mănăstiri nu stau mai rău la capitolul proprietăţi. Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung are nu mai puţin de 250 de hectare de pădure, în ocolul silvic de la Rucăr, în timp ce măicuţele de la Robaia gestionează un fond forestier de 71 de hectare. Cele de la Nămăieşti se bucură de drept de proprietate pe alte 50 de hectare, iar colegele întru credinţă de la Văleni au date, doar în grija Direcţiei Silvice, 80 de hectare. Şi călugăriţele de la Slănic au titlu de proprietate pe 30 de hectare.
Venind spre sudul judeţului, printre cele mai bogate parohii se numără Mănăstirea Bascovele, care a obţinut titlu de proprietate pe 100 de hectare, iar cea de la Cotmeana, pe 30. Şi parohia Miceşti e stăpână pe 29 de hectare de pădure, nemaivorbind că aproape fiecare parohie din oraş sau comună, are în posesie între 1 şi 10 hectare de pădure, pe care le exploatează pentru obţinerea de lemn, bani sau alte avantaje. Dintre bisericile piteştene, cea mai bogată la capitolul păduri este „Sfânta Vineri”, care se apropie de 250 de hectare, date în grija ocolului Silvic Muşăteşti. După cum ne-a declarat părintele paroh Mărioara, pădurea a fost primită drept donaţie cu zeci de ani în urmă şi recâştigată pe legile retrocedării, de-a lungul timpului, dar nu toată în acelaşi loc.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.