manastireÎn Argeș, la Mănăstirea Cetățuia din comuna Cetateni, la 22 de kilometri sud-est de orașul Cămpulung, se află un izvor tămăduitor, cu adevărat misterios: curge într-o perioadă scurtă şi bine definită din an: izvorăște din altar, fără greșeală şi fără excepţie, în fiecare an, în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii și seacă, cu aceeași exactitate, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului. Acest izvor făcător de minuni este unul din principalele motive pentru care mulți pelerini aleg să se ostenească la a urca până la mănăstire, fie pentru a-și găsi leacul, fie pentru a mulțumi Maicii Domnului pentru minunea vindecării lor. Pentru că debitul izvorului este foarte mic, picăturile scurse sunt recoltate într-un vas sfințit și pe măsura umplerii lui, sunt turnate într-un butoi mai mare, astfel încât fiecare să poată duce cu sine măcar o sticluță cu apă sfântă tămăduitoare. Se spune însă că izvorul își arată adevărata și deplina putere vindecătoare, doar în zilele celor două praznice ale Maicii Domnului, hramuri de altfel ale mănăstirii.

Minuni la Cetatuia

Din cele mai vechi timpuri, domnitorii români îsi gaseau alinare în momentele grele în sfintele biserici ctitorite chiar de ei, locuri pline de semnificatii istorice. Un asemenea loc este cel ales de Negru Voda, la o atitudine de 880 de metri, situat la granita dintre Tara Româneasca si Transilvania. Aici obisnuia domnitorul sa se roage cu evlavie lui Dumnezeu pentru obtinerea de victorii în bataliile purtate cu tatarii. Dovada incontestabila a cestui fapt o constituie chiar urmele pasilor sai, imprimate în piatra. Calatorul care reuseste sa strabata drumul abrupt ce duce la Mânastirea Cetatuia va fi, cu siguranta, cuprins de simtaminte pe care niciunde nu l-ea mai avut, caci aici orice crestin adevarat este cu mult mai aproape de Dumnezeu.

Istoria Schitului Cetatuia Negru Voda

Bisericuta, amenajata într-o pestera naturala, are legatura cu cele trei biserici de la poalele muntelui, inspirate de maruntele asezari rupestre care înconjurau marile lavre de la Muntele Athos. Actuala biserica este constituita din doua pesteri, separate printr-un perete natural. Într-una dintre ele, care acum este pronaos, se afla scobit în peretele dinspre vest altarul catolic al Doamnei Marghita, sotia lui Negru Voda, altar refacut mai târziu de Doamna Clara, ce-a de-a doua sotie a Voievodului Nicolae Alexandru. În cealalta pestera, mai mare, se afla biserica propriu-zisa, împartita printr-un zid de caramida si piatra, ce constituie tâmpla altarului cu trei usi înguste. În altar, proscomidiarul este amenajat chiar pe stânca. În peretele despartitor dintre cele doua pesteri s-a facut o usa, astfel ca pestera unde este altarul catolic devine pronaos. Deasupra usii, în naos, se disting chipurile ctitorilor Nicolae Alexandru-Voiavod, Radu Negru-Voiavod, jupânul Gheorghe Vineteanu si staretul Iosif.
Precum Cetatuia lui Negru Voda este legata de întemeierea Tarii Românesti, asa si schitul rupestru cu acelasi nume este una dintre cele mai vechi asezari isihaste de la noi din tara, fapt confirmat de atestarile documentare sau literare din secolul al XIII-lea. Ea era considerata cea mai aspra sihastrie din tara noastra si acest lucru se poate vedea si astazi. Într-o scobitura de piatra, sub forma de sicriu, s-au gasit moastele Cuviosului Ioanichie Schimonahul, mort la 1638. pe marginea prapastioasa a peretelui estic al cetatuii se afla asa-zisa chilie a lui Negru Voda. Legenda spune ca aici îsi depozita Negru Voda tezaurul în timpul navalirilor tatarilor. Ulterior, aici au locuit pustnici ce au cioplit icoane în peretii de piatra. Din 1992, schitul a devenit manastire ce tine de Episcopia Argesului. În prezent biserica rupestra are doua hramuri: Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii.

 Apa tamaduitoare izvoraste din altar

Cel de-al doilea hram al bisericii, a fost ales datorita acestui fapt. Într-adevar, între cele doua sarbatori, dintr-unul din peretii de piatra ai sfântului altar izvoraste neîncetat un suvoi de apa tamaduitoare. În intervalul de timp dintre cele doua sarbatori, acest bazinas este în permanenta plin cu apa sfânta, ce a vindecat pe multi credinciosi.
"În urma cu doi ani, a fost adusa aici o femeie demonizata, povesteste fratele Ioan Fedorca. I s-a facut slujba si a fost miruita cu mir sfânt. Apoi i s-a dat sa bea din apa tamaduitoare si a fost stropita cu aceasta. Se banuia ca în acea femeie salasluiau 40 de demoni, dar rugaciunile si apa aceasta sfânta au izbavit-o de necaz. Femeia a plecat de aici pe propriile ei picioare. Acea femeie care era de prin partile Buzaului, avusese de-a face cu o vrajitoare si de aici pornisera toate necazurile. Acest caz nu este unic – multi oameni ce suferea de diverse afectiuni s-au vindecat venind aici. Din pacate, drumul pâna la manastire este anevoios si un om bolnav cu greu îl poate strabate. Dar daca cineva din familia lui poate veni sa ia apa din izvorul sfânt pentru a o duce celui rapus de boala, atunci acel om se va tamadui cu siguranta".

Stânca s-a topit sub pasii domnitorului

Sfânta Manastire Cetatuia Negru Voda se afla pe piscul unui munte, la altitudinea de 880 de metri, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apa Dâmbovitei, la 25 de km sud-est de Câmpulung. Fiecare piatra sau colt de stânca graiesc despre urmele trecutului. Astfel, pe o stânca pravalita pe marginea potecii ce urca spre sfânta manastire se întrevede bustul conturat al unui razboinic cu bratele întinse. Tot lânga poteca, pe un bolovan stâncos, se vad gravate semne de origine tracica. Mai jos de biserica rupestra, cam la o suta de metri, se vede o enorma cruce catarata pe o stânca ce pare sa se pravaleasca din clipa în clipa. Se spune despre aceasta ca a fost pusa de Negru Voda. La baza stâncii se afla o piatra masiva, careia i se spunea "masa lui Mihai Viteazul". Pe malul drept al Dâmbovitei, pe versantul opus Cetatuii, se afla un grup de stânci golase, care sparg parca peisajul – "Coltii Doamnei". Legenda spune ca de aici s-ar fi aruncat Doamna Marghita. La întoarcerea domnitorului dintr-o batalie cu tatarii, caii albi ai acestuia erau murdari de sânge, iar sotia sa, stiind ca el are numai cai albi, a crezut ca tatarii au câstigat lupta si, decât sa cada în mâinile lor, a ales moartea, aruncându-se de pe stânci. Dar cele mai pretioase urme ale istoriei la Cetatuia sunt urmele pasilor lui Negru Voda si ale membrilor familiei voievodului, impregnate în stânca din vârful muntelui, lânga troita actuala. Legenda spune ca stânca s-a topit datorita evlaviei voievodului.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI