Asistenții medicali argeșeni protejează sănătatea copiilor și seniorilor din centrele rezidențiale ale DGASPC ARGEȘ. 

Nu cu mult timp în urmă, Ordinul Asistenților Medicali Argeș a lansat un ”jurnal de pe frontul de luptă” împotriva virusului COVID-19, jurnal în care se regăsesc mărturii ale asistenților medicali argeșeni, ”eroii în halate albe” din această bătălie, uneori o bătălie inegală atunci când încă nu-ți cunoști foarte bine inamicul.

Parafrazând sintagma ”Situațiile excepționale, impun măsuri excepționale”, pot să afirm cu certitudine, că asistenții medicali, împreună cu tot personalul medical, înfruntă cu profesionalism, demnitate și spirit de sacrificiu un dușman necunoscut, nemaiîntâlnit. Nu sunt cuvinte mari, dacă ne gândim că personalul medical a plătit tribut cu viața în această luptă crîncenă.

Continuăm cu noi file de jurnal, în care sunt așternute mărturii ale asistenților medicali din centrele  rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, din cadrul DGASPC Argeș. Nu voi conteni să le mulțumesc colegilor noștri pentru sinceritatea, umanitatea, tenacitatea și emoția cu care își înnobilează actul medical de îngrijire. ”, a declarat Estera Stămoiu, președintele Ordinului Asistenților Medicali Argeș.

EUGENIA SIMA, asistent medical CSCD Câmpulung:

”Autoizolare la locul de muncă, situație pe care nu am mai trăit-o niciodată în profesia noastră. În conformitate cu ordonanță militară 8/09.04.2020, am petrecut 14 zile la locul de muncă în izolare preventivă, ca toți angajații din centrele rezidențiale pentru adulți și copii, cu sau fără dizabilități din cadrul DGASPC-urilor subordonate ANDPDCA. În această perioadă am reușit să consolidăm relațiile stabilite anterior între colege, dar și între noi și beneficiari, care la început nu credeau că vom locui cu ei în centru, timp de două săptămâni. În această perioadă unică în cariera mea de 40 de ani, nu am avut legatură cu persoane din exterior. Am reușit sa creăm imaginea unei familii lărgite în care fiecare persoană este foarte importantă.

Prin activitatea colectivă am reușit sa transmitem beneficiarilor noștri mesajul cel mai important: “Este mai bine să previn, decât să vindeci”, mai ales în această perioadă de pandemie cu acest virus nou, pentru care nu avem nici tratament specific și nici vaccin. Cea mai mare satisfacție a noastră a fost faptul că cei “mici” au fost foarte înțelegători și au respectat toate sfaturile primite. Acești minunați copii fac parte din viața noastră, au nevoi pe care le putem afla numai cu îngăduință, răbdare, înțelegere și împreună putem să le rezolvăm. Fără afecțiune, înțelegere și devotament nu putem să îi ajutăm să depășească momentele grele din viața lor și nu putem ajunge la sufletele lor, care sunt pline de întrebări.

În această perioadă am primit și noi încurajări din partea lor, ca împreună, cu încredere, curaj și credință să depășim toate obstacolele și dificultățile. Încă de la început, am fost susținute de conducerea unității și a DGASPC Argeș, care ne-au fost permanent alături și ne-au dat concursul în rezolvarea tuturor problemelor apărute.

Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să trecem cu bine peste aceasta perioadă unică prin dificultatea ei, și mai ales, care ne dorim să fie irepetabilă.

MIHAELA OPREA, asistent medical CIA Pitești:

”Beneficiarii Centrului de Îngrijire și Asistență Pitești sunt persoane adulte cu handicap, ale căror vârste sunt cuprinse între 18 și 95 de ani, persoane fragile nu doar din punct de vedere al sănătății, cât și emoțional.

Având organizată activitatea cu o perioadă de 14 zile de izolare preventivă la locul de muncă, fără acces a persoanelor din exterior, urmată ciclic de o perioadă de izolare la domiciliu de 14 zile, la intrarea în cele 14 zile de izolare la locul de muncă tot personalul a fost testat pentru detecția COVID-19 cu teste PCR, care toate au fost negative. Nemărginita bucurie am împărtășit-o cu beneficiarii, deoarece acesta este scopul nostru, să ducem la îndeplinirea misiunea profesională și umană pe care ne-am asumat-o, de a fi sănătoși cu toții.

Asistenții medicali care îngrijesc persoane cu dizabilități sunt, în afară de profesioniști, și ”mame” pentru copiii abandonați și ”fiice” pentru bătrânii centrelor. Aici, latura umană și cea emoțională depășește uneori latura profesională, nu pentru că nu am fi mai întâi de toate profesioniști, ci pentru că suntem oameni și avem sentimente, trăiri, emoții.

Pentru toate acestea și tot ce însemnăm noi, fiecare în felul nostru, le împărtășim cu ei, cu marea noastră familie de ”copii, părinți și bunici”.

Spun familie, pentru că, da, în cei 25 de ani de profesia în Centrul în care lucrez, am împărțit totul, exact ca într-o familie mare, numeroasă și cu nevoi speciale.

Nu pot exprima în cuvinte ce simt atunci când ”un copil” sau un ”bunic” mă roagă să-i ofer un pahar cu apă sau să-l așez mai confortabil în fotoliul rulant. Și exemplele ar putea continua.

Noi, cadrele medicale, suntem colacul lor de salvare, sursa lor de optimism, iar asta se vede de câteva ori pe zi în ochii lor și se simte în sufletul nostru și în tot ceea ce însemnăm noi ca și oameni.

Acești oameni cu nevoi speciale, ai noștri, ai tuturor, ai societății din care toți facem parte, au nevoi pe care le putem identifica cu aplecare și blândețe și le putem îndeplini cu profesionalism și dedicare.

Când ne aflăm în fața lor, nu putem decât să ne ridicăm inimile și gândurile spre cer și să-i mulțumim lui Dumnezeu că a creat ”îngeri” pentru acești oameni.

Acum mai mult ca oricând, în această perioadă dificilă de pandemie pentru întreaga lume, dar mai ales pentru lumea ”halatelor albe”, conviețuirea sub același acoperiș cu beneficiarii noștri face să se consolideze legătura dintre noi și să ne dea încredere și curaj că vom depăși cu bine toate provocările, toate obstacolele, toate dificultățile.

Dumnezeu să ne ajute tuturor!”

 

 

Comments

comments