NEÎNCREDERE În ultimii trei ani, doar 26 de medici au fost reclamaţi pentru greşeli profesionale, dar Comisia de Disciplină a aplicat mustrare numai într-unul dintre aceste cazuri. Cel mai recent dintre cazurile cunoscute de malpraxis în Argeş este al unei doamne diagnosticate cu cancer de col uterin în stadiul II, deşi în ultimii şase ani a fost regulat la analize şi control, fiind văzută de trei medici de la Spitalul Judeţean, care au tratat-o, însă, pentru alte afecţiuni.
În astfel de cazuri, când devin victime ale incompetenţei celor care ar trebui să îi salveze, argeşenii  preferă să îşi rezolve mai degrabă problema care îi afectează direct şi personal, decât să înceapă o luptă cu morile de vânt. „Mulţi dintre pacienţi nu ştiu cum să procedeze sau nu au încredere să facă astfel de sesizări. Unii se tem de alte repercusiuni şi nu mai vor să-şi amintească prin ce au trecut, pentru că unele dintre aceste probleme lasă urme psihice adânci.

Cred că oamenii s-au învăţat să accepte lucrurile astea prea uşor şi se tem, în primul rând, de o luptă lungă şi cu puţine şanse de reuşită”, este de părere chiar unul dintre medicii aflaţi în ingrata situaţie de a certifica greşelile unor colegi de breaslă.
Felul în care şi aceste sesizări împotriva unor medici au fost rezolvate de către cei responsabili, tot medici şi ei, este relevant. Potrivit unui comunicat oficial al Colegiului Medicilor Argeş, în perioada 2009-2011, Comisia de Disciplină a avut de judecat 29 de sesizări, inclusiv două autosesizări, dar a aplicat o singură sancţiune, şi aceea o mustrare, adică cea mai uşoară pedeapsă prevăzută de regulament, care implică doar o întârziere a accesului medicului la funcţii mai înalte.  
Nici la Comisia de Monitorizare şi Competenţă Profesională pentru Cazurile de Malpraxis de pe lângă Direcţia de Sănătate Publică Argeş, o alternativă legală la care pacienţii nemulţumiţi ar putea să apeleze, nu s-a dat nici cel puţin o sancţiune, în ultimii trei ani. Datele oficiale arată că singurele două sesizări, primite în 2009, referitoare la tratamente dentare, au fost clasate de Comisie, pentru că s-a considerat că nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a putea fi luate în considerare. Nu e de mirare că, în 2010 şi prima parte a lui 2011, nu a existat nici măcar o sesizare.
În cazul sesizării Comisiei de Malpraxis a DSP, este necesară şi plata unei expertize, al cărei cost poate ajunge la câteva mii de lei, în funcţie de gravitatea cazului. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care pacienţii, mai ales cei cu situaţia materială precară, nu ajung să dovedească malpraxisul şi nici să îşi obţină dreptatea în astfel de cazuri.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI