REORGANIZARE Deşi vicepremierului Liviu Dragnea a dat asigurări că regionalizarea va fi făcută până la sfârşitul anului, liderii politici argeşeni nu au nicio strategie în ceea ce priveşte lupta pentru desemnarea Argeşului drept capitala Regiunii Muntenia. Au, în schimb, ardelenii, care propun Piteştiul ca viitoare capitală a regiunii de sud. Până la sfârşitul anului, România urmează să fie împărţită în regiuni. Câte? Rămâne de văzut. Cum? Probabil pe actuala structură a celor opt regiuni de dezvoltare – cel puţin aşa intenţionează premierul Victor Ponta. Sunt însă şi liderii politici, care spun „nu” la 8 regiuni şi „da” la 10. Fără să fie încă ceva limpede, lupta pentru desemnarea regiunilor şi a capitalelor de regiuni a reînceput, deoarece, conform vicepremierului Liviu Dragnea, la cererea Uniunii Europene, cel târziu în decembrie, regiunile trebuie să fie funcţionale cu structurile de conducere deja alese, consiliile regionale şi preşedinţi sau guvernatori, cum se vor numi în final. Graba cu care a fost avansată această propunere înainte ca ceva să fie foarte limpede arată că regionalizarea va stârni multe patimi. Poate pentru că oraşul care va fi capitala regiunii şi împrejurimile sale ar putea beneficia cel mai mult de pe urma reîmpărţirii, fie şi pentru simplul fapt că va fi centrul administrativ şi polul de putere spre care se vor îndrepta ochii din mai multe judeţe.
Dacă în ultima conferinţă de presă unul dintre liderii actualei puteri, senatorul Constantin Tămagă, a recunoscut că USL Argeş nu are nici cea mai mică strategie ca judeţul nostru să devină centrul administrativ al regiunii Muntenia, alte judeţe nu stau cu mâinile în sân. Iar dacă liderii argeşeni nu fac nimic, s-au găsit, în schimb, alţii care să se lupte pentru noi, precum cei de la Bihor. Aşadar, în vreme ce la Argeş nu se face nimic, invocându-se că este prea devreme să vorbim de regionalizare, liderii din Bihor – preşedinţii organizaţiilor judeţene ale partidelor parlamentare, reprezentanţii Consiliului Judeţean Bihor şi ai Primăriei Oradea, precum şi toţi senatorii şi deputaţii, au semnat o declaraţie prin care se obligă să susţină, fiecare în cadrul propriei formaţiuni şi în faţa tuturor instituţiilor şi autorităţilor centrale, doar o variantă a regionalizării, aceea ca Oradea să fie centru de regiune.

 


Preşedintele CJ Bihor susţine ca Piteştiul să devină capitala Regiunii Muntenia

Pe de altă parte, preşedintele Consiliului judeţean Bihor şi al organizaţiei judeţene a PNL, Cornel Popa, a declarat, citat de Mediafax, că deja a înaintat omologilor săi liberali un proiect conform căruia regionalizarea ar urma să se concretizeze prin înfiinţarea a zece regiuni, respectiv: Crişana (cu centrul la Oradea, formată din judeţele Bihor, Sălaj, Satu-Mare şi Maramureş), Transilvania (cu sediul la Cluj-Napoca, formată din judeţele Cluj, Alba, Bistriţa Năsăud şi Mureş), Moldova Nord (cu sediul la Iaşi, formată din judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ şi Suceava), Moldova Sud (cu sediul la Bacău, formată din judeţele Bacău, Vaslui, Vrancea şi Galaţi), Carpatica (având sediul la Braşov, formată din judeţele Braşov, Sibiu, Harghita şi Covasna), Banat (cu sediul la Timişoara, formată din judeţele Timiş, Arad, Hunedoara şi Caraş-Severin), Oltenia (cu sediul la Craiova, formată din judeţele Dolj, Olt, Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea), Muntenia (cu sediul la Piteşti, formată din judeţele Argeş, Dâmboviţa, Teleorman şi Giurgiu), Bucureşti (cu sediul în Capitală, din care ar face parte şi judeţele Prahova şi Ilfov) şi Dunărea de Jos (cu sediul la Constanţa, formată din judeţele Constanţa, Tulcea, Ialomiţa şi Călăraşi).

1926 – Argeşul, judeţ istoric

Lăsând la o parte miza politică a momentului, judeţul nostru a mai trecut, de-a lungul timpului, prin alte şapte reorganizări administrativ – teritoriale, dar de fiecare dată Argeşul şi-a păstrat „identitatea statală”. Vă prezentăm în continuare toate etapele reorganizării administrativ – teritoriale prin care a trecut România, implicit şi Argeşul, ţinut care, în 1938, îşi întindea graniţele până la Miercurea Ciuc şi Dunăre.
Sfârşitul Primului Război Mondial şi Marea Unire de la 1918 au definitivat conturul României Mari, iar „Legea de unificare administrativă”, din 1925, stabilea ca, începând cu 1 ianuarie 1926, teritoriul ţării să fie împărţit în 71 de judeţe, cunoscute şi astăzi drept „judeţele istorice” ale României. Printre cele 71 de judeţe se număra şi Argeşul, care cuprindea o mare parte din actuala suprafaţă şi o bucată însemnată din vestul judeţului Vâlcea. Se învecina la Nord cu judeţele Făgăraş şi Sibiu, la Est cu judeţele Muscel şi Dâmboviţa, la Vest cu Oltul şi Vâlcea, iar la Sud cu Teleorman şi Vlaşca. Potrivit datelor recensământului din 1930, populaţia judeţului Argeş era de 257.378 de locuitori.

În 1938, Ţinutul Argeşului şi îşi întinde graniţele până la Miercurea Ciuc şi Dunăre

În 1938, Constituţia impusă de regele Carol al II-lea a denaturat sensul istoric al împărţirii teritoriului românesc, reorganizând ţara după modelul fascist italian, introducând o nouă formă administrativă: ţinutul. Conform Legii administrative din 14 august 1938, au fost formate 10 ţinuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuit din mai multe judeţe – fără a se mai ţine cont de criteriul istoric: Argeş, Crişuri, Dunării, Jiu, Mării, Mureş, Nistru, Prut, Suceava şi Timiş. Astfel, în Ţinutul Argeş au fost incluse 10 judeţe: judeţul Trei Scaune – actualmente Covasna – Braşov, Buzău, Dâmboviţa, Ilfov, Muscel, Prahova, Teleorman şi Vlaşca.

1940 – Argeşul revine pe vechea vatră

După abdicarea lui Carol al II-lea, în 1940, în condiţiile în care România pierduse o mare parte din teritoriu în urma Dictatului de la Viena, regimul mareşalului Ion Antonescu trece la vechea organizare pe judeţe, cea din 1926, şi desfiinţează ţinuturile. Se reînfiinţează astfel 48 de judeţe din cele 71, deoarece Transilvania de Nord a fost înghiţită de puterea hortistă. În aceste condiţii, Argeşul revine pe vechea sa vatră istorică, cea stabilită la 1926.

1950 – Comuniştii transformă Argeşul în regiune

După răsturnarea guvernului Antonescu, la 23 august 1944, Uniunea Sovietică acceptă ca Transilvania de Nord să revină la Patria-Mamă, numai că pune condiţia instaurării la Bucureşti a guvernului pro-comunist şi pro-moscovit condus de Petru Groza.
În toamna lui 1950, România trece printr-o altă reorganizare administrativ-teritorială, în mai multe etape, de această dată după modelul sovietic. În prima etapă s-a trecut din nou la desfiinţarea judeţelor şi la înlocuirea lor cu 28 de regiuni, printre care şi Regiunea Argeş, cea care îngloba oraşele Câmpulung, Curtea de Argeş, Piteşti, Slatina şi Găeşti.

1952 – Argeşul dispare, iar locul său este luat de Regiunea Piteşti

Doi ani mai târziu, în 1952, a fost pusă în practică cea de-a doua etapă de sovietizare a ţării, prin comasarea regiunilor, care ajung de la 28 la 18. În această situaţie, dispare Argeşul ca regiune şi apare Regiunea Piteşti, care era compusă din raioanele Băbeni-Bistriţa, Costeşti, Curtea de Argeş, Drăgăneşti-Olt, Drăgăşani, Găeşti, Horezu, Muscel, Piteşti, Potcoava, Râmnicu-Vâlcea, Slatina, Topoloveni şi Vedea.
În ceea ce priveşte noii vecini, Regiunea Piteşti se învecina la Nord cu Regiunea Stalin şi Hunedoara, la Est cu Regiunea Ploieşti, la Vest cu Regiunea Craiova, iar la Sud cu regiunea Bucureşti.

În 1960, se reînfiinţează Regiunea Argeş

În 1960, s-a trecut la cea de-a treia etapă, iar numărul regiunilor a fost redus de la 18 la 16. Astfel dispărea Regiunea Piteşti şi reapărea Regiunea Argeş, care avea în componenţa sa judeţul Râmnicu- Vâlcea, o bună parte din Olt şi Dâmboviţa. Asta până în 1968, când Argeşul, la fel ca şi celelalte judeţe ale ţării, trece printr-o nouă reorganizare, făcută, de această dată, de Nicolae Ceauşescu.

În 1968, Argeşul redevine judeţ

În urma reorganizării din 1968, s-a revenit la împărţirea administrativ-teritorială a ţării pe judeţe. De atunci, totul a rămas neschimbat până în zilele noastre sau mai exact până în decembrie 2013, când va avea loc noua regionalizare a ţării.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI