New York-ul nu va uita niciodată ora 8.46 a zilei de 11 septembrie 2001. Atunci, primul avion deturnat de teroriştii Al-Qaeda intra în World Trade Center. Turnurile gemene ale World Trade Center din New York, au fost lovite, la un interval de câteva minute, de două dintre avioanele deturnate. Pe ecranele televiziunilor, totul părea un film. Din păcate, era o teribilă realitate. Alte două avioane s-au mai prăbuşit, în decurs de o oră şi jumătate, la Pentagon şi aproape de Pittsburgh. Cele mai mari atentate din istorie, soldate cu peste 3.000 de morţi şi 11.000 de răniţi, comise de 19 terorişti.America, NATO şi lumea au reacţionat rapid. New York-ul era lovit în inima sa, dar nu învins. Ca şi naţiunea americană. Loviturile teroriste atinseseră paroxismul cruzimii. Pe 7 octombrie începea războiul din Afganistan. După alte câteva săptămâni, debuta şi războiul din Irak.
Din 2001, atentatele teroriste s-au înmulţit. Peste tot. De la Moscova până la Madrid sau Londra şi de la Istanbul până în Osetia de Nord, unde un alt atentat oribil a ucis sute de copii nevinovaţi. Au trecut 10 ani de la atentatele din 11 septembrie 2001. S-a schimbat lumea? Da, enorm. Peste tot s-au luat măsuri de securitate fără precedent. Inamicul public nr. 1 al lumii – OSSAMA BIN LADEN – a fost ucis în acest an, ca şi alţi membri importanţi ai Al-Qaeda. America şi-a plâns victimele fără vină. A trăit o dramă imensă şi prelungită. A fost îngenuncheată, dar nu învinsă. S-a ridicat, de o mie de ori mai puternică. New York-ul a redevenit un World Life Center (n.r. – un Centru Mondial al Vieţii). Lumea aconştientizat faptul că terorismul reprezintă cea mai mare ameninţare. Va mai dura, însă, până la eradicarea sa. Important este faptul că pericolul a fost mai mult decât conştientizat.Pe 11 septembrie 2011, ne vom opri o clipă din drumurile noastre şi ne vom aminti cu pioşenie de cei care au dispărut acum 10 ani…11 septembrie e mai actual ca niciodată; e atât de departe şi, totuşi, atât de aproape…De aceea, am realizat două interviuri în exclusivitate despre tragicele evenimente de acum 10 ani cu o argeşeancă – dramaturg de mare succes la New York şi cu un înalt oficial NATO.
„New York-ul meu de acum e unul agitat, în continuă mişcare, ca o roată a vieţii din care ai vrea să cobori din când în când, dar nu prea poţi”
– interviu cu dramaturgul Saviana Stănescu –
Născută la Bucureşti şi crescută la Curtea de Argeş şi Piteşti (unde a absolvit Liceul „Bălcescu”, actualul Colegiu „I.C. Brătianu”), argeşeanca Saviana Stănescu este, la ora actuală, unul dintre cei mai cunoscuţi şi valoroşi dramaturgi contemporani, piesele ei fiind premiate la New York şi Bucureşti şi jucate în lumea întreagă. De asemenea, de opt ani predă la prestigioasa New York University. Saviana Stănescu s-a stabilit la New York acum 10 ani, cu câteva săptămâni înainte de atentatele de la World Trade Center.
Textele ei, impregnate de fantomele Estului, de comunism, de experienţa imigrării, au consacrat-o în rândul creatorilor de teatru de peste Ocean.
Aţi ajuns în New York înainte de atentate. Cât de mult v-au marcat acele evenimente tragice? Unde vă aflaţi pe 11 septembrie 2001?
Era prima dată când ajungeam la New York. Am aterizat pe 23 august şi abia apucasem să mă familiarizez cu oraşul, să mă-nvăţ cu metrourile, să încep şcoala la NYU (făceam un masterat în Performance Studies), când s-a petrecut 9/11. Nu mi-a venit să cred că se putea petrece aşa ceva la New York. Venisem cu toate visurile şi clişeele în traistă: „gata, acum totul va fi perfect la NY şi visul american se va năpusti el asupra mea, autorealizându-se”. N-a fost chiar aşa, bineînţeles. Mergeam la cursuri downtown la NYU în acea dimineaţă şi lumea mi-a fost zguduită când am ieşit de la metrou. NYU nu e departe de districtul financiar. De altfel, răniţii au fost aduşi la spitalul St. Vincent, care era pe strada 14, NYU fiind chiar mai aproape de Turnuri, pe strada 8. Apoi…fumul gros, praful, aerul greu de respirat. Şocul. Apoi solidaritatea umană. Primul meu proiect la NYU a fost, de altfel, documentarea fotografică şi eseistică a felului în care steagul american a fost expus după 9/11, ca un stindard al solidarităţii. Obiectele, produsele au fost învestite cu un alt simbolism, prin aplicarea steagului american pe ele.
Spuneaţi, la un moment dat, „Primul meu New York a fost un New York rănit”. Cum este New York-ul dumneavoastră acum?
New York-ul meu de acum e unul agitat, în continuă mişcare, ca o roată a vieţii din care ai vrea să cobori din când în când, dar nu prea poţi.
Este New York-ul mai sigur acum? S-au închis rănile atentatelor?
Da, cred că rănile atentatelor s-au mai închis, dar crizele financiare şi celelalte probleme au slăbit metropola. Rămâne totuşi un loc magic, ca un decor de film în care eşti actor principal 24/7.
V-aţi gândit la o piesă de teatru inspirată de atentatele de acum 10 ani?
Am atins deja subiectul în piesa „Waxing West”, am făcut şi proiectul fotografic FLAGSTORIES. Nu cred că o să mai scriu ceva pe tema asta, căci s-a scris deja enorm. E greu să mai găseşti ceva original de spus.
„Chiar dacă reuşim să învingem terorismul jihadist, există mereu riscul extremiştilor politici singuratici care apelează la violenţă” – interviu cu Jamie Shea, asistent adjunct al Secretarului General NATO pentru provocări de securitate emergente –Având o vastă experienţă de înalt funcţionar NATO (din 1980), Jamie Shea este, la ora actuală, unul dintre cei mai buni specialişti în diplomaţie publică şi unul dintre cei mai apreciaţi şi căutaţi conferenţiari pe problematica vizând NATO şi securitatea europeană.
Are un CV impresionant, fiind, de-a lungul anilor, printre altele, purtător de cuvânt NATO (1993-2000), director al Departamentului de Presă şi Informaţii din cadrul Secretariatului NATO şi director pentru Planificare Politică în cadrul aceleiaşi organizaţii.
Cât de mult a crescut rolul NATO în lume, după atacurile de la 11 septembrie 2001?
9/11 a fost, fără îndoială, un moment de cotitură în evoluţia NATO şi asta din mai multe puncte de vedere. În primul rând, 9/11 a dat NATO o perspectivă mult mai globală. Înainte, NATO avea o arie de acţiune mai restrânsă. Dar răspunsul la atacurile teroriste din 11 septembrie a făcut ca NATO să trimită trupe la mii de kilometri depărtare de Europa, în Afghanistan.
Iar asta s-a întâmplat pentru că atacurile de la 11 septembrie au subliniat globalizarea securităţii. Un atac terorist împotriva S.U.A. a fost finanţat în Asia, având recruţi dintre fanaticii din Orientul Mijlociu, recruţi care s-au antrenat în Europa şi şi-au dus la îndeplinire atacurile în New York şi Washington. În momentul atentatelor din America, Al Qaeda era prezentă în 65 de ţări din lumea întreagă. Atacurile împotriva Statelor Unite au demonstrat că ţările NATO deveniseră mai vulnerabile la expansiunea globală a terorismului. Aşa că Aliaţii aveau nevoie de o nouă abordare privind securitatea, o abordare care să nu se concentreze doar pe apărarea propriilor teritorii, dar şi de capacitatea de a trimite trupe în orice loc de unde ar apărea ameninţări. Atentatele de la 11 septembrie au arătat, de asemenea, că ameninţările de astăzi sunt mai puţin împotriva teritoriilor şi mai mult împotriva oamenilor şi populaţiilor. NATO s-a implicat şi în dezvoltarea multor tehnologii capabile să detecteze şi să prevină atacuri teroriste. Şi tot NATO a decis să construiască un scut de apărare antirachetă, pentru a proteja Europa împotriva ameninţărilor teroriste.
Credeţi că America şi New York-ul s-au refăcut după tragedia de la 11 septembrie?
9/11 a fost cea mai mare pierdere de vieţi omeneşti de pe teritoriul american, de la atacurile japoneze asupra Pearl Harbor, în 1941. Statele Unite s-au refăcut foarte repede după atacurile de la 11 septembrie. New York-ul, care este unul dintre cele mai inovative şi vibrante oraşe din lume, a revenit la ritmul normal de viaţă în câteva zile. Atacurile teroriste i-au unit pe americani şi au dus la un climat de solidaritate naţională. Totuşi, atacurile de la 11 septembrie au dus la o creştere masivă a cheltuielilor S.U.A. pentru apărare şi securitate. Unii economişti americani chiar au avansat suma cheltuită pe aceste două componente după 9/11 la peste două trilioane de dolari, dacă luăm în considerare costurile conflictelor din Irak şi Afghanistan, creşterea mare a bugetului pentru securitate internă şi costurile pentru protecţia aeroporturilor şi altor infrastructuri vitale. Fără îndoială că acest lucru a pus o presiune asupra economiei americane şi, după criza economică din 2008, a devenit clar că economia americană nu poate susţine cheltuieli de aproape trei sferturi de trilion de dolari pe an pentru securitate.
Este America mai mult sau mai puţin vulnerabilă după atacurile de la 11 septembrie?
În mod sigur, teritoriul american este mai sigur astăzi. Nu au mai fost atacuri teroriste asupra S.U.A. după atentatele din 2001. Serviciile americane de informaţii au fost revizuite, pentru a asigura o mai bună coordonare şi o capacitate de răspuns rapidă.
Au mai fost totuşi tentative individuale de atentate teroriste, cele mai multe împiedicate de eficienţa serviciilor de informaţii, precum şi de incompetenţa unor terorişti sinucigaşi.
Aceste atacuri au dovedit că, deşi S.U.A. sunt mai puţin vulnerabile împotriva atacurilor organizate şi la scară largă ale Al Qaeda, încă mai este o ameninţare de la aşa numiţii terorişti „lupi singuratici”, care se radicalizează pe Internet şi nu sunt cunoscuţi dinainte de Poliţie sau serviciile de informaţii.
„Al Qaeda este o organizaţie mult mai slăbită şi mai puţin finanţată faţă de acum 10 ani”
Din ce în ce mai multe atacuri teroriste au loc în fiecare an. Putem vorbi de o insecuritate globală ?
Este important să privim lucrurile în perspectivă. Cele mai multe atacuri teroriste au loc într-un număr limitat de locuri de pe mapamond, de exemplu în Afghanistan, Pakistan, Irak sau Yemen. Aceste atacuri sunt legate, în cele mai multe cazuri, de conflicte locale.
Într-adevăr, un cunoscut expert american în terorism, Robert Pape, crede că, dacă Statele Unite şi-ar retrage trupele din Irak şi Afghanistan, numărul atacurilor teroriste împotriva americanilor ar scădea foarte mult. Este clar de asemenea că, după uciderea lui Osama Bin Laden şi după probele găsite în reşedinţa sa din Pakistan, Al Qaeda este o organizaţie mult mai slăbită şi mai puţin finanţată faţă de acum 10 ani. Cetăţenii din ţările NATO sunt mai vulnerabili la accidente rutiere sau dezastre naturale, decât la atacuri teroriste. Oricum, nu este loc pentru automulţumire. Terorismul va fi mereu prezent, pentru că este un mod foarte ieftin pentru fanatici de a atrage atenţia sau de a îşi exprima furia. În acelaşi timp, societăţile urbanizate şi high tech din Vest sunt în mod special vulnerabile la acest tip de atac low cost şi cu mare impact. Chiar dacă reuşim să învingem terorismul jihadist, există mereu riscul extremiştilor politici singuratici care apelează la violenţă, cum am văzut recent, din păcate, în Norvegia.
