ISTORIE. Ştrandul din Piteşti, parcul în care au copilărit zeci de generaţii, are deja 89 de ani. Acesta a fost construit în 1934, la iniţiativa generalului Antonescu. Pentru că, deşi acest lucru e aproape necunoscut, fiindcă nimeni nu s-a gândit până acum să scrie o monografie a acestui loc reprezentativ pentru Piteşti, parcul are o vechime impresionantă: 89 de ani! Atât a trecut de la începerea construirii lui. Iar iniţiatorul său a fost nimeni altul decât generalul Ion Antonescu, în acea perioadă doar Comandantul Diviziei a III-a Infanterie Piteşti, după ce fusese îndepărtat de la şefia Marelui Stat Major al Armatei Române.
Ştrandul a fost gândit de Antonescu atât ca un parc, cât şi ca un loc de distracţie pe malul Argeşului, pentru locuitorii mai mondeni ai urbei. Astfel, spun puţinele informaţii sigure din acea epocă, în 1934, la iniţiativa generalului Antonescu, în timp ce primar al Piteştiului era avocatul Cornel Zamfirescu, au fost creionate primele alei, dar şi stadionul. Tot atunci au fost construite şi 20 de cabine pentru cei care doreau să facă baie în Râul Argeş. Parcul a fost inaugurat în toamna aceluiaşi an. Unele surse dau ca sigure şi faptul că toată munca de amenajare ar fi fost realizată de militarii din Garnizoana Piteşti.
Puţinele imagini ce se păstrează de atunci, ce pot fi regăsite în albumul „Piteştiul de altădată. O istorie ilustrată” editat de Muzeul Judeţean, arată un loc frumos, cu o plajă amenajată pe malul râului şi canale cu apă printre copacii tineri. După 1945, zona a fost rebotezată, în stilul noilor conducători ai epocii comuniste, şi a primit numele muncitoresc de parcul „Vasile Roaită”.
În anul 1953, el a fost reamenajat pentru prima dată, fiind trasate alte alei şi plantaţi arbori ornamentali. În anii ‘60, acesta avea mai multe poduri de lemn peste canalele pe care fuseseră deja lansate la apă bărcile şi în parc exista chiar şi un „colţ chinezesc”, amplasat pe una dintre insule.
Locurile prin care au trecut generaţii după generaţii, au cunoscut, în timp, atât mărirea, cât şi decăderea, fiind şi un loc căutat, dar şi unul detestat, după ce a ajuns în paragină. În perioada sa de glorie, aici se ridicase o adevărată bază sportivă, cu terenuri de tenis, handbal şi volei, un bazin de înot, care a fost apoi desfiinţat, şi mai multe piste de popice, dar şi trenuleţul ce făcea înconjurul parcului, primele vagoane fiind o replică în miniatură a unora adevărate. Tot atunci s-a ridicat şi teatrul de vară, iar, pentru o scurtă perioadă, parcul a găzduit şi prima grădină zoologică a oraşului.
