Una dintre cele mai cunoscute icoane din lume, făcătoare de minuni, este „Icoana Mântuitorului junghiată de Ovreiu”.

Printre cele mai vestite relicve, care au scăpat din prăpădul şi asediul Constantinopolului, icoana s-a aflat multă vreme la Mănăstirea din Curtea de Argeş, însă nimeni nu ştie când şi cum a dispărut, ea aflându-se acum la Galeria de Icoane din Ohrid – Macedonia. În imagine Neagoe Basarab cu „Icoana Mântuitorului junghiată de Ovreiu”. Legenda acestei icoane şi mutarea ei din Ţarigrad la Argeş este minunat povestită de Gavriil Protul, în Viaţa Sfântului Nifon: „Şi au adus [Neagoe Vodă] icoana cea făcătoare de minuni den Ţarigrad, pre care era sămnat chipul Domnului nostru Iisus Hristos Atotţiitorul, care mai nainte o junghiase un Ovreiu cu hangeriul. Şi cum o junghe, îndată eşi izvor de sânge den locul hangeriului, cât stropi şi hainele acelui Ovreiu; iară el de frică nu văzu că-I sânt hainele stropite de sânge, ce numai ce văzu sângele care era pre icoană. Şi aşa fiind el cuprins de spaimă ca aceasta, aruncă icoana într’un puţ care era într’o pimniţă, că şi el în pimniţă într-ascuns junghiiase sfânta icoană. Decii eşi afară, ca când n’ar şti el de acea minune nimic şi cum eşi afară, îndată’l timpinară nişte oameni şi deaca-l văzură, că este aşa crunt de singe pre haine, îl prinseră şi-l întrebă: ce va să fie aceasta? Iar el văzând hainele crunte, îi fu a mărturisi aeve şi el minunea icoanei şi alergară toţi denpreună la puţ şi scoaseră icoana afar. Iar singele tot izvorăia den urma hangeriului neoprit, atât cât şi apa aceia se făcuse roşie de singe. O, mari sânt minunile tale Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru! Care lucru deaca văză acel Ovreiu, crezu în Hristos Fiul Lui Dumnezeu, şi se boteză el cu toată casa lui. Aşijdirea şi alţi Ovrei mulţi, carii văzură cu ochii lor acea minune mare, să botezară. Pentru care minune este pretutindinilea scrise şi vestită.
Iar mutarea acei icoane din Ţarigrad în Ţara Românească aşa fu: că se arătă în vis domnului Neagoe Vodă această sfântă icoană şi-i zise, să o mute din Ţarigrad în ţara sa, care lucru şi făcu. Iar Radu Vodă mult să nevoise mai nainte să o aducă în ţara sa, ca şi alte sfinte şi dumnezeieşti icoane şi moaşte sfinte, ce lui nice cum nu i s’a dat. Iară când îi fu ei voia atuncea şi dumnezăescul lucru s’au sevârşit şi s’au mutat. Pre care cu bucurie şi mulţămire o aştepta domnul Neagoe Vodă şi cu multă cheltuială o au adus. Şi deaca o au adus cu dragoste o au primit şi I-au făcut cunună tot de aur curat şi o au podobit cu mărgăritariu ales şi cu alte feliuri de pietri scumpe şi o aşeză în biserica, ctitoria sa din Argeş.“ Aşa că, aducând în ţară pentru biserica sa din Argeş această icoană făcătoare de minuni, după ce, puţin mai înainte, dobândise şi o parte din moaştele Sfântului Nifon [capul şi o mână], Neagoe Basarab împlinea nu numai o nevoie personală duhovnicească „de sfinţire şi agiutoriu“, ci se conforma şi unei datini puternic înrădăcinate în deprinderile ortodoxe.
Deşi despre „Icoana junghiată de la Argeş“ a scris chiar şi Mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a murit în anul 1971, într-un document aflat la Mănăstirea Cernica, nimeni de la Mănăstirea din Curtea de Argeş nu ştie mai nimic. Se cunoaşte doar că cineva a luat-o să o recondiţioneze, moment în care ea nu a mai fost adusă la Mănăstirea Curtea de Argeş. Mult mai târziu s-a aflat totuşi că aceasta a fost dusă la Galeria de Icoane din Macedonia, care se află, mai exact, în curtea Bisericii Sfânta Bogorodica Perivlepta din Ohrid.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI