ISTORIE NEDREAPTĂ Originar din comuna Ţiţeşti, Dumitru Popescu a fost inventatorul sistemului care dirija baloanele cu aer, fără ca acestea să mai fie afectate de curenţii atmosferici. La 10 noiembrie 1905, inventatorul argeşean a murit la Viena, în timp ce făcea experimente cu balonul în aer, iar caietul cu însemnări şi memoriul ştiinţific al invenţiei  i-au fost furate chiar din spitalul unde fusese transportat corpul neînsufleţit. Astfel, una dintre cele mai mari invenţii care au revoluţionat istoria aeronauticii a fost brevetată de un conte german.

Mai puţin cunoscut sau chiar deloc, faţă de marii pionieri ai aviaţiei româneşti Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, modestul mecanic Dumitru Popescu din comuna Ţiţeşti a fost unul dintre primii inventatori ai aeronauticii româneşti. De fapt, Dumitru Popescu poate fi considerat pionierul aeronauticii din ţara noastră, deoarece, la începuturile lui 1900, pe vremea când Aurel Vlaicu sau Henri Coandă erau încă pe băncile liceului, argeşeanul nostru lucra la o invenţie ce avea să revoluţioneze istoria aviaţiei: proiectul care putea dirija baloanele cu aer, denumit „cârma”. Acest lucru era cunoscut însă şi de contele german Ferdinand von Zeppelin, care nu s-a jenat să-i fure lui Dumitru Popescu invenţia necesară ghidării balonului rigid şi astfel acesta a rămas în istorie ca inventatorul dirijabilului ce-i poartă numele:  Zeppelin.

Balonul era o construcţie – gigant, cât trei terenuri de fotbal la un loc, fiind de trei ori mai lung decât un avion Boeing 747. Umplut cu gaz uşor (heliu, hidrogen) sau aer cald, dispunând de propulsie şi comandă, invenţia lui Dumitru Popescu, balonul zeppelin se putea deplasa în orice direcţie, la diferite altitudini, fără a fi afectat de curenţii atmosferici.

După cel mai mare furt intelectual din istoria aviaţiei, zeppelinul a fost cel care a transportat bombe cu ţinte strategice, pe toată durata Primului Război Mondial, iar după asta, celebrele baloane au fost transformate în aparate de zbor comerciale şi de pasageri, transatlantice.

Omul de încredere al contelui a dezvăluit presei cum a ajuns în mâinile lui Zeppelin invenţia lui Popescu

Mecanicul Dumitru Popescu din Ţiţeşti, lucrător la prefectura judeţului Argeş în 1900, era un pasionat al aeronauticii şi, de-a lungul timpului, face mai multe încercări de a construi un aparat de zbor. Împreună cu inginerul vâlcean Boicescu, implicat şi el în aceeaşi cercetare ştiinţifică, Popescu solicită ajutor statului, care îi pune la dispoziţie arsenalul de materiale, dar nu şi fondurile necesare.

Ca să-şi poată împlini visul, în ianuarie 1905 Dumitru Popescu şi-a vândut căsuţa modestă şi puţinele lucruri de care dispunea şi a plecat la Viena, însoţit de inginerul Boicescu şi de un austriac numit Schwank. Cum reuşitele au fost mai mereu balansate de suferinţe şi compromisuri, pentru că soţia şi copiii rămaşi în ţară erau muritori de foame, Dumitru Popescu s-a văzut nevoit să-şi scoată la vânzare brevetul de invenţie.

La puţină vreme, mecanicul argeşean a primit din partea contelui german Ferdinand von Zeppelin o ofertă scrisă care se ridica la suma de 60.000 lei. Reprezentantul lui Zeppelin de la Viena, un anume maior Gross, l-a contactat pe Dumitru Popescu pentru a organiza o primă experimentare a „cârmei”, invenţie 100% a argeşeanului nostru.

Motorul balonului procurat de Gross în vederea acestei experimentări nu era suficient de bine reglat, astfel încât dirijabilul s-a prăbuşit în timpul probelor, oferindu-i lui Gross pretextul de a amâna cumpărarea dispozitivului lui Popescu, pe motiv că acesta mai necesită unele îmbunătăţiri. Ca urmare a experienţelor făcute în plină iarnă, în câmp deschis, inventatorul argeşean a făcut o formă foarte gravă de pneumonie, fiind nevoit să rămână timp de mai multe luni în spital şi să predea conducerea lucrărilor de punere la punct a „cârmei” austriacului Schwank.

Cum invenţia argeşeanului i-a uimit pe toţi, Schwank a fost convins de un om de afaceri vienez, Heinrich Birenbach, spion al contelui von Zeppelin, să-i ofere mai multe amănunte privind principiile de construcţie şi funcţionare a „cârmei” lui Popescu. Dându-şi seama că Schwank vrea să-i fure proiectele, inventatorul argeşean s-a lipsit de sprijinul acestuia şi a fost nevoit să părăsească spitalul pentru a-şi termina singur lucrările de perfecţionare a invenţiei.
Neavând un motor corespunzător, Dumitru Popescu a fost nevoit să folosească un motor cu benzină. La 10 noiembrie 1905, inimosul mecanic argeşean a murit ca urmare a exploziei motorului necorespunzător, în timp ce făcea experimente cu balonul în aer.

Heinrich Birenbach a fost primul care a ajuns la spitalul unde fusese transportat corpul neînsufleţit al lui Dumitru Popescu şi a izbutit să subtilizeze caietul cu însemnări şi memoriul ştiinţific al invenţiei pe care decedatul le păstrase întotdeauna asupra sa. Odată furat caietul, acesta i-a fost vândut Ferdinand von Zeppelin, care şi-a însuşit invenţia, numai că în anul 1921, maiorul Gross s-a certat cu contele şi a dezvăluit presei amănunte în legătură cu felul cum a ajuns invenţia lui Popescu în mâinile fostului său patron, cu ajutorul spionului Birenbach.

Nimeni însă din partea statului român nu a făcut nimic pentru a se folosi de dezvăluirile maiorului Gross, iar pentru că Dumitru Popescu murise, una dintre cele mai mari invenţii din istoria aviaţiei a rămas în proprietatea contelui german Ferdinand von Zeppelin, care a transformat-o într-o afacere ce este profitabilă şi în zilele noastre.

 

Comments

comments