Ţuica Doi ochi albaştri, făcută într-un cazan vechi din 1931, marcă înregistrată la Cuca

„Doi ochi albaştri“ nu e doar o poveste legată de numele lui Nicolae Dobrin, ci chiar o marcă de ţuică înregistrată la OSIM de producătorul tradiţional Emil Florescu din Cuca. Deşi denumirea nu este explicită – cine ştie, cunoaşte, cum se spune! – cei doi ochi albaştri sunt ochii lui Dobrin! Iar ca „povestea“ să fie şi mai frumoasă, ţuica e produsă după metode 100% tradiţionale, într-un cazan moştenire de familie, vechi din 1931, şi cu autorizaţie de funcţionare obţinută tot atunci, de la Ministerul de Finanţe al vremii! Chiar dacă vânzările merg binişor, iar strădania de a păstra tradiţiile, precum şi munca şi preocuparea de a aduce pe piaţă produse naturale şi de calitate sunt apreciate, Emil Florescu este amărât de faptul că legislaţia îi nedreptăţeşte pe el şi pe restul celor care produc tărie din fructe, în comparaţie cu cei care scot alcool din cereale. De acest lucru i s-a plâns chiar ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, care i-a promis că, în curând, se va face ordine şi în legislaţie, astfel ca oamenii ca el să fie ajutaţi, şi nu împiedicaţi, să meargă înainte. Mai ales că merită!
La târgul de produse tradiţionale desfăşurat săptămâna trecută în curtea Ministerului Agriculturii, nici măcar ministrul Constantin nu a rezistat tentaţiei de a simţi gustul şi aroma faimoasei ţuici „Doi ochi albaştri“ made în Cuca. „Ştiu că nu puteţi să beţi, aşa că vă pun pentru acasă!“, a vrut să fie elegant Emil Florescu în momentul în care ministrul Constantin a ajuns la standul său. „Da’ cine a zis că nu gust?“, a fost replica ministrului Agriculturii. Mai cu seamă că văzuse, afişată la loc de cinste, autorizaţia cazanului de ţuică, eliberată în 1931, de Ministerul de Finanţe al vremii, intitulată „Autorizaţie pentru Cazane de Fabricat Ţuică şi Rachiuri Naturale”, iar producătorul din Cuca se lauda că nu a schimbat nimic de atunci – nici reţeta, nici utilajul! „Cazanul e moştenire de la bunicul meu, care, în ultima sa zi de viaţă, m-a luat de mână şi mi-a zis: „Hai, nepoate, să vedem cazanul, hai să vedem butiile, hai să vedem livada”… Mi le-a lăsat cu toată inima şi cu limbă de moarte! Nu aş schimba nimic. Cazanul e făcut cum se făcea atunci, din ciocan şi nicovală, şi nu a avut nevoie de niciun fel de reparaţii! Singura mea contribuţie e că i-am pus un termometru, să văd când fierbe, ca să iau mitilicul!“, ne-a declarat Emil Florescu.

Fără îndulcitori şi coloranţi, doar din prune, ţinută în butoi de calitate
 
Ţuica producătorului argeşean este o băutură specific românească, făcută exclusiv din prune, păstrată numai în butoaie de stejar sau de dud. Ţuica nu conţine zahăr sau alţi îndulcitori, aromatizanţi, ingrediente sau coloranţi „care să păcălească simţurile organismului uman", gustul şi aroma provenind de la prunele folosite exclusiv ca materie primă, iar culoarea – de la lemnul din care a fost confecţionat butoiul. Producătorul din Cuca deţine 13,09 hectare de teren, dintre care 4 hectare cu livezi şi restul – cu fâneţe. O suprafaţă de 5,62 hectare este deja certificată în sistem ecologic, iar restul suprafeţei se află în diferite faze de conversie. Deţine o livada veche de 100 de ani, înfiinţată de bunicul său, dar a reuşit să înfiinţeze şi el altele noi. El afirmă că toţi producătorii din zonă, ca şi el, sunt în agricultura ecologică pentru că nu folosesc chimicale, însă nu ştiu să se înregistreze oficial, drept pentru care ar avea nevoie de sprijin.
 

Ţuica „Doi ochi albaştri“, vândută în sticle fabricate în propriul atelier de sticlărie

Din celebra sa ţuică face cam 200 de litri pe an, într-un an bun. Însă, în anii cu multe ploi şi fructe puţine, scoate pe piaţă din rezerva din anii anteriori. Însă acciza îl omoară! „Noi facem anual, în medie, 200 de litri de ţuică de pe suprafeţele deţinute, în funcţie de producţia de fructe pe care o obţinem. Acum, dacă mergeţi în comună este aproape o tragedie. Oamenii stau cu ţuica în magazie de ani de zile, nu mai au unde să o stocheze şi au nevoie de bani ca să întreţină livezile. Şi asta deoarece acciza pusă este, la ora actuală, de neplătit, pentru că ajunge şi la 10 lei pe litru. Vrem să se facă diferenţa între alcoolul obţinut din cereale şi alcoolul obţinut din fructe, pentru că, în cazul nostru, costurile sunt şi de 3-4 ori mai mari”, ne-a mai spus producătorul.
Pe lângă modul tradiţional şi natural de fabricare al ţuicii „Doi ochi albaştri“, şi modul de comercializare este unul inedit şi atractiv. Ţuica este vândută în ambalaje cu forme deosebite, multe unicat sau în serie foarte mică, realizate, de asemenea, tradiţional şi manual. „Împreună cu o rudă, facem singuri sticlele, într-un mic atelier de sticlărie, ca să fie mai speciale şi atractive, iar clienţii se bucură de acest lucru“, a concluzionat interlocutorul nostru.