Pe 10 februarie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe sfântul Haralambie. Oamenii cer preotului să facă agheazmă la biserică, iar în credinţa populară se spune că cei care beau această apă sfinţită se pot vindeca de diverse boli. De asemenea, se mai foloseşte la stropitul gospodăriilor al vitelor şi al pomilor.

Oamenii obişnuiesc să ducă la biserică în această zi colivă şi colaci, pentru a fi sfinţite de preot. Apoi acestea se împart persoanelor bolnave. Tot de Sfântul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea. Se spune că dacă plouă în această zi, ploaia va ţine mult timp. În unele regiuni ale ţării, femeile fac un colăcel, îl rup în patru şi le aruncă spre cele patru puncte cardinale pentru a alunga duhurile şi spiritele rele departe de casă.

Sfântul Haralambie, cel despre care se spune că apără creştinii de ciumă şi foamete

O serie de superstiţii sunt legate de această sărbătoare, una dintre ele fiind obiceiul femeilor de a înconjura casa de 3 ori, în pielea goală, pentru a ţine departe spiritele rele. Întrucât se consideră că Sfântul Haralambie apără de boli oamenii, dar şi animalele, mai ales de ciumă, se spune că este bine să împarţi astăzi colăcei pentru a-l înduioşa să nu dea drumul ciumei.

Conform scrierilor ortodoxe, sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever(193-211). Când Sfântul Haralambie a împlinit 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos. Legenda spune că în timpul torturilor mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului şi au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. Puşi în faţa aceastei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creştinism.

Vindecător de oameni şi de animale

Fiindcă vindecă oamenii şi animalele fără plată, lumea l-a facut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei. Pentru că a fost pastor, spun specialiştii în folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, Haralambie apără oamenii şi vitele de boli, dar şi de fiarele pădurii. Tradiţia spune că femeile trebuie să facă, în această zi sfântă, un colăcel, pe care îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăţi pe care le aruncă în cele patru vânturi. Altele, goale puşcă, fug în jurul casei de trei ori, pentru că se crede că astfel de casa lor nu se mai apropie necuratul.

Comments

comments