Sfânta Maria Mică marchează în calendarul popular hotarul dintre vară şi toamnă, iar pentru locuitorii satului tradiţional anunţa începutul bătutul nucilor, culesul viilor, al ogoarelor şi semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă.

 

Gospodinele împart struguri şi prune de sufletul morţilor, ca să primeasca şi ei din roadele toameni, “pe cealaltă lume”.

Este vremea când rândunelele pleaca spre zone mai calde şi insectele încep să se ascundă în pământ.

Din aceasta zi, plantele de leac îşi pierd puterea tămăduitoare, apele se răcesc şi încep tărgurile şi iarmaroacele.

În aceasta zi, ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul.

Casa în care arde candela va fi binecuvantată cu armonie şi întelegere şi ferita de foc, de vijelie sau grindina, de rele şi nenorociri.

În popor se spune că de Sfânta Maria Mică, sunt ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară, şi ale celor care vor să se, ca să-şi găsească perechea potrivită.

Comments

comments