Cunoscuta actriţă Rodica Popescu- Bitănescu a dezvăluit de curând că tatăl ei a fost închis la temuta puşcărie din Piteşti timp de aproape trei ani. În toată această perioadă, Nichifor Popescu a fost supus la chinuri groaznice din partea unor temuţi torţionari pe care actriţa nu i-a nominalizat, dar despre care aceasta a afirmat că i-au speriat atât de mult tatăl, încât, odată ce acesta a ajuns acasă, şi-a rugat familia să nu îl întrebe nimic legat de perioada de detenţie, întrucât i se interzisese să vorbească despre asta. Pentru clipele de coşmar îndurate de tatăl ei, dar şi pentru perioada grea care a urmat pentru familia actriţei în timpul în care Nichifor Popescu a fost arestat, Rodica Popescu-Bitănescu aprobă în totalitate acordarea de pedepse drastice pentru torţionarii care au aplicat regimuri extrem de dure în închisorile comuniste. „Tata a fost foarte bogat. A avut mori, iazuri, pământ… A venit naţionalizarea din ’48 şi am rămas fără nimic. După câţiva ani, a intrat şi în puşcărie pentru că el era ţărănist. În perioada puşcăriei, am murit de foame şi de frig… Eram studentă. Pentru că pe mama n-o primea nimeni cu un bărbat închis politic, fratele meu, pe la 14 ani, ardea varul în gropi, muncea ca ultimul om să ne aducă un ban. Eram disperată că o să moară tata, iar, dacă mama nu avea serviciu, făceam foamea. Noi am mâncat papară…pâine uscată în apă caldă…ani de zile am mâncat papară; o iarnă întreagă am mâncat prune uscate. Am găsit în garajul cuiva din curte două navete de prune uscate… Mamă, ce fericire!… Toată iarna aia ne-a făcut mama mâncare de prune uscate”, şi-a amintit Rodica Bitănescu.Întrucât a trăit o perioadă grea de foamete şi teamă, teamă pe care o simte şi acum, după cum a relatat, marea actriţă a afirmat că îşi doreşte ca oamenii care i-au chinuit tatăl să plătească pentru faptele lor: „Niciodată nu e prea târziu. Sau mai bine mai târziu decât niciodată. Tata nu i-ar fi iertat, dar îi era o frică… nu putea să scoată un cuvânt. Ne-a spus: „Nu mă întrebaţi nimic, nu pot să spun nimic, că am tinichea după mine”. I s-a spus „Dacă o să spui ceva, vei veni înapoi la Piteşti, pe ani grei” şi atunci tata nu vorbea, de frică. Toţi erau aşa…”.
