Traversez o perioada matura a vietii mele exterioare. Dincolo de copilariile si reveriile mele pentru care acuz cu blandete copila din mine, pe care n-o sufoc cu perna, desi poate ar fii mai simplu fara ea, am ceea ce numesc responsabilitati. Evident, fata de fiica mea, de cei din jur, de cei aflati, din varii motive, in suferinta. Cunosc suferinta la fel de bine ca fiecare, iar asta, paradoxal, ma ajuta. Ma inalta. Ma apropie de cei care trec prin etape nefericite, necunoscute ca durata si intensitate viitoare. Nu stii ce aduce ziua de maine. Sa ajutam pe cei de langa noi nu e o obligatie. E o imensa bucurie, daca stai s-o analizezi. Te simti de-a dreptul flatat cand cineva iti da telefon si are nevoie de ce ai tu mai scump: timpul tau. Rupi din el ca dintr-o bucata de paine si i-o oferi, zambind. Nu stiu daca neaparat ajutoarele materiale imense care mi se solicita din sute de parti in fiecare zi, imi par atat de onorante, cat rugamintea de a sta cu cineva, prin furtuna lui, de mana. Cu umilinta si iubire, o fac, gandindu–ma la ziua in care voi cere Universului acelasi serviciu, tradus prin gestul cuiva de a ma asculta o clipa. Cine are timp de noi? Noi, ceilalti noi!… Si ne platim in avans datoriile, nestiind daca la vremea respectiva vom mai avea puterea de a rupe din timpul nostru, un dar care doar pare fara sfarsit, in fiecare zi…

Doar ca pentru a primi acest cadou, repet, trebuie sa-l meriti, pentru ca deja vei fi demonstrat ca rugamintea ta nu vine din senin. Niciodata n-am inteles cum de atatia necunoscuti imi cer lucruri materiale, precise. De unde stiu ei ca eu am ce cred ei ca am? Mult mai pretioase mi se par celelalte cereri. “Asculta-ma. Doar asta cer, pentru ca numai tu poti intelege.” Dupa ce asculti si “te incarci”, cum spun multi, cu necazul celui de langa tine, il poti iubi cu adevarat. Si pe langa el, adesea incepi sa te iubesti pe tine, pentru ca numai asa descoperi ca esti cum altfel nu ai fi crezut: esti special, pe lumea asta. Ajuta. Asculta. Si taci, cand esti intrebat ce ti s-a spus… (sursa: www.interregnum.ro)

 

 

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI