ALL-INCLUSIVE Deţinuţii de la Penitenciarul Colibaşi beneficiază de facilităţi pe care oamenii liberi nu şi le permit: masă, şcoală, distracţie şi medicamente gratis, vizite la muzeu sau cameră intimă. Pentru asta statul plăteşte 18 milioane de lei vechi pe lună pe cap de deţinut. Camere cu televizor şi aer proaspăt, masa asigurată şi cu normă de calorii obligatorie, cluburi de distracţie, ieşiri în oraş, vizite la muzeu şi bibliotecă, medicamente gratis şi suficiente în caz de boală, cameră intimă cu tot confortul la dispoziţie, ba chiar şi posibilitatea de a câştiga un ban, dacă eşti interesat…
Nu e o vacanţă all-inclusive, cum s-ar putea crede, ci viaţa de… deţinut în România, mai exact la Penitenciarul Colibaşi. Singura diferenţă este faptul că totul se petrece într-un spaţiu limitat, în rest… Pensionarii care încearcă să trăiască cu 3 milioane jumătate pe lună şi muncitorii care petrec cel puţin 12 ore la serviciu pentru nişte salarii care nu acoperă nici jumătate din ceea ce primeşte un deţinut ar putea fi chiar invidioşi.
UE monitorizează drepturile criminalilor şi violatorilor
Evident, toate acestea costă statul o căruţă de bani, dar, spre deosebire de oamenii liberi, „locatarii” de la Colibaşi au de partea lor Uniunea Europeană. Dacă în cazul primilor nimeni nu se sinchiseşte de nevoile lor, ferească Sfântu’ să nu li se respecte vreun drept celor condamnaţi pentru viol, crimă, tâlhării sau alte nenorociri.
Anul trecut, de exemplu, costul pentru întreţinerea unui deţinut s-a ridicat la aproximativ 18 milioane de lei vechi lunar, în vreme ce salariul net nu a trecut de 7 milioane. Practic, statul cheltuieşte pentru fiecare zi de detenţie, în medie, câte 600 de lei vechi. Tot din bani publici, administraţia penitenciarului trebuie să le asigure chiar şi îmbrăcămintea, dacă ei nu îşi pot permite singuri.
La Penitenciarul Colibaşi, profilat acum pe regim de maximă securitate, locuiesc în prezent circa 900 de deţinuţi. Departe de a se auzi zgomote de cătuşe şi de imaginea deţinuţilor în haine vărgate, zona pare un mini orăşel cu toate cele necesare: magazin de cumpărături, bibliotecă, spital, biserică, brutărie – unde miroase a pâine caldă, teren de sport unde se poate juca tenis, fotbal, ateliere de lucru unde cei care şi-au descoperit îndemânarea de a realiza mobilă sau a sculpta pot câştiga şi un ban… cinstit şi serios, ca să nu mai punem la socoteală faptul că orice zi de lucru reduce din pedeapsă. Asta, în timp ce „afară” lupta pentru un loc de muncă a devenit acerbă.
Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare se respectă la Colibaşi de ani de zile, astfel că ferestrele mari refăcute le permit tuturor deţinuţilor să poată citi la lumină naturală şi să aibă parte în permanenţă de aer proaspăt, cel puţin 6 metri cubi pe „cap de deţinut”. Toate celulele sunt dotate cu televizor, presa la zi le este la îndemână, asigurată de conducerea penitenciarului, iar dacă vor altfel de publicaţii îşi pot cumpăra de la chioşcul din incinta instituţiei.
Deţinuţii au dreptul la pachete de acasă, trei-patru telefoane pe lună, pot primi scrisori şi pot trimite câte scrisori vor, au bibliotecă şi chiar biserică, unde se pot ruga pentru iertarea păcatelor.
Pâine caldă, legume bio şi regim special
Nici de mâncare nu se pot plânge rezidenţii de la Colibaşi. Chiar dacă nu au friptură la fiecare masă, ei mănâncă mai bine şi mai „bio” decât un muritor de rând, cinstit şi corect, care luptă din greu pentru a avea ce pune pe masă. Normele de hrană pentru fiecare deţinut sunt stabilite prin ordin al ministrului Justiţiei, conform căruia masa zilnică trebuie să respecte strict normele calorice şi să conţină neapărat lapte, carne, ouă şi vitamine. Astfel, zilnic, un deţinut trebuie să consume nu mai puţin de 2.855 de calorii dacă stă degeaba, cu burta în sus, la televizor, şi 3.185 de calorii dacă iese la muncă.
Regim special au şi bolnavii, spre exemplu, potrivit regulilor, unui deţinut cu diabet trebuind i se asigure şase mese pe zi! Mare parte din meniul deţinuţilor este asigurată din resurse proprii, din serele, ferma agricolă şi brutăria proprie.
Confortul şi facilităţile nu se rezumă doar la atât! Într-o cameră cu decor adecvat, televizor, baie, şi chiar room-service şi curăţenie asigurate de gardieni „prizonierii” pot avea întâlniri intime cu consoartele oficiale sau cu iubitele. Ca să nu se plictisească, în timpul anului se organizează concursuri, beneficiază de ieşiri în grup la grădina zoologică, la Planetariu, la mânăstiri….
Sistemul penitenciar românesc le oferă multor deţinuţi şansa să lucreze şi să fie remuneraţi pentru munca pe care o prestează, potrivit normelor legale, aplicabile oricărui muncitor român. Din aceste sume deţinutul primeşte 30 la sută, restul intrând în bugetul statului. Ei au posibilitatea de a ieşi la muncă în exterior, dacă există oferte, sau să presteze în atelierele de producţie proprii ale penitenciarului: tâmplărie, artizanat, brutărie, împletituri, confecţii de diverse obiecte.
Multe biserici din ţară sunt acum împodobite cu catapetesme şi uşi sculptate la Colibaşi, şi nu oricum, ci cu ajutorul unor utilaje moderne, cumpărate prin fonduri europene pentru ca munca să nu fie, totuşi, prea extenuantă.
Facultate gratis, pe banii celor de afară
Cât stau degeaba la „răcoare”, cei care doresc „recalificarea” într-o meserie au dreptul să urmeze, pe banii contribuabililor „de afară”, studii şi cursuri de formare profesională, fără a fi obligaţi ca apoi să muncească undeva. Unii merg chiar şi la facultate, tot pe banii statului, evident! Privilegiaţi sunt şi deţinuţii pensionari care, în perioada în care stau în puşcărie, primesc în continuare pensia întreagă, deşi întreţinerea lor este suportată integral din bugetul de stat.
Cu atâtea facilităţi şi servicii gratis şi la îndemână, nu e de mirare că puşcăriile sunt tot mai aglomerate. Dar, întrebarea ce se pune este, pe când vor avea parte de un astfel de regim cei ce formează majoritatea societăţii, ce respectă regulile şi îşi văd de treabă, şi nu minoritatea, exclusă tocmai din cauză că a încălcat aceste norme de conduită?
