MIRACOLUL PROFETULUI DIN IONEŞTI DĂINUIE ŞI DUPĂ MOARTEA ACESTUIA Troiţa Maicii Domnului de la Ioneşti, din comuna Buzoeşti, ridicată de un bătrân, după ce acest lucru i-a fost cerut în vis de Fecioara Maria, continuă să atragă şi acum, la doi ani de la moartea lui nea Ion, considerat profet de mii de pelerini, oameni din toată ţara. Cum la nici 100 de metri de Troiţa făcătoare de minuni se află Mănăstirea „Sf. Treime” de la Ioneşti, stareţul de aici s-a supărat pe pelerinii care folosesc doar toaleta din curtea sfântului lăcaş, dar refuză să intre să se roage. Ba mai mult, după ce nu a fost lăsat de credincioşi să slujească la Troiţa lui nea Ion, stareţul  le-a interzis accesul la toaletă, împrejmuind cu gard curtea mănăstirii.

Miracolul creştin din satul Ioneşti, comuna Buzoeşti, a început în anul 1997, când un bătrân, Ion Marin, a avut trei zile la rând acelaşi vis cu Maica Domnului, înveşmântată într-o mantie strălucitoare, care îi cerea să ridice la marginea satului o troiţă. Iniţial, nea Ion s-a speriat, deoarece nu înţelegea cum să facă el un lăcaş sfânt, când se considera un păcătos. După primul vis nu a dorit să spună nimic nimănui, fiind convins că toţi vor râde de el. „Dar a doua şi a treia noapte iar a venit Maica Domnului, tot aşa în abur şi-n strălucire de aur şi se lumina taina şi apărea chipul Sfintei. Tremuram de frică, iar Maica Domnului mi-a spus: „Să-mi faci un lăcaş, unde să poposesc”. Şi eu mă gândeam: „o să-l fac la mine la poartă”, dar Maica Domnului a spus „Nu!”. „Vedeţi, numai gândul ce-am gândit şi ea mi-a şi răspuns. Apoi, m-am gândit să fac Troiţa la o răspântie, la şosea, pe unde trece lume multă şi oamenii vor opri să se închine, numai că şi de această dată Sfânta Fecioară a spus nu. A treia noapte, mi-a apărut din nou în vis Maica Domnului şi mi-a spus: „Mergi în satul vecin şi vei găsi o fântână şi locul”. A doua zi, am mers şi am găsit locul pe care mi-l arătase Maica Domnului”, a povestit nea Ion, la scurt timp după ce Troiţa de la Ioneşti devenise loc de pelerinaj.

Minunile troiţei de la Ioneşti, un fenomen creştin, cel mai mare de la Maglavit încoace
Fără să stea pe gânduri, după ce s-a sfătuit şi cu preotul din sat, Cornel Popescu, nea Ion, ajutat de credincioşii din zonă, a ridicat Troiţa exact pe locul ce-i fusese indicat în vis de către Fecioara Maria. Şi a venit ziua de Sfânta Treime, ziua în care s-a sfinţit Troiţa… „Eu, când m-am trezit, m-am spălat şi m-am dus într-o cameră să mă rog, şi am spus: „Doamne, arată-ţi puterile tale, pentru că mulţi mă cred, dar şi mai mulţi nu or să mă creadă”. Şi, cum mă rugam eu acolo, s-au făcut trei stele în faţa mea şi mi-am dat seama că Dumnezeu mă va ajuta. Aşa am plecat bucuros la sfinţire, dar, pe drum, mă tot gândeam: „Cum am să stau eu în faţa oamenilor? Or să vină oameni cu carte şi eu nici nu ştiu să vorbesc ca lumea… Cum am să stau eu în faţa preoţilor? Dacă mă întreabă unul ceva şi nici nu o să ştiu să-i răspund? Şi, tot mergând aşa pe drum, mi-a apărut în faţă Mântuitorul, aşa, ca-n poză, într-o gaură de lumină de aur. Speriat i-am zis: „Doamne, eu sunt neputincios. De ce n-aţi ales un preot, de ce n-aţi ales un om cu carte, care să ştie să le vorbească oamenilor? Eu nu am decât patru clase. Nu o să pot să le explic tuturor minunăţiile ce le-am trăit”… „Nu te teme, că eu ţi le voi grăi ţie pe toate. Şi nu pe tine te vor asculta, ci pe mine”, mi-a spus Mântuitorul, după care a dispărut. După ce s-a terminat slujba de sfinţire, la care au participat 7 preoţi, mi-a venit rândul să vorbesc, dar nu mai aveam pic de curaj. Îmi tremurau picioarele şi mă gândeam că o să mă fac de ruşine şi n-o să mă creadă nimeni ce-am văzut eu. Şi, cum mă duceam către microfon, a apărut de neunde un porumbel. Şi lumea, când a văzut porumbelul, şi-a ridicat privirea spre cer. Dar, ce să vezi? La miazăzi era o cruce făcută din nori. Lumea a strigat „minune!”. Şi am vorbit acolo, preţ de vreo jumătate de oră, şi-n timpul ăsta simţeam când rece-rece, când mă-nfierbântam deodată. La sfârşit, am zis că va mai fi o minune, dar nu ştiu de ce. Imediat, pe cer, la miazănoapte, au mai apărut două cruci. Şi lumea iar s-a minunat, iar eu am spus „Doamne, Te slăvesc!”, a povestit nea Ion despre începuturile minunilor de la Ioneşti.Nu a durat mult timp şi Ioneştiul a devenit un fenomen creştin, cel mai mare de la Maglavit încoace, mai ales că la Troiţa Maicii Domnului au început să se împlinească vindecări miraculoase. Cum vestea s-a răspândit cu iuţeala vântului, Ioneştiul a devenit cel mai căutat loc de pelerinaj din ţară, mii de credincioşi venind să se roage la troiţă şi să primească binecuvântare de la nea Ion. Nu mai era loc de vorbe sau de urmă de îndoială. Mărturiile despre miracolele săvârşite la Troiţa Maicii Domnului erau prea numeroase, ca totul să fie o simplă impresie sau un joc al întâmplării. Semnele Dumnezeieşti erau văzute de zeci de oameni în acelaşi timp. În mai multe rânduri, candela de la troiţă s-a aprins singură, iar o femeie venită tocmai de la Mediaş s-a spălat pe ochi cu apă de lângă troiţă şi a plecat acasă fără a mai avea nevoie de ochelari. O alta, care avea faţa acoperită cu bube, la care nu le găsise leacul niciun medic, s-a curăţat la faţă imediat ce s-a spălat cu apa care curge pe lângă troiţă. O femeie din Bascov avea o mână paralizată, iar după ce s-a rugat la troiţă şi s-a udat cu apă sfinţită, şi-a putut mişca din nou braţul. O altă femeie din Curtea de Argeş, bolnavă de nervi, nu putea să doarmă noaptea şi tremura tot timpul, însă după ce a plecat de la troiţă nu a mai avut niciun fel de probleme de sănătate…În visul lui nea Ion i s-au arătat mai multe despre viitor, dar, după cum mărturisea el la acea vreme, erau lucruri despre care încă nu primise dezlegare să vorbească. Cuvântul lui Dumnezeu e greu. Nu oricine poate să-l asculte, aşa cum nu oricine poate să înţeleagă cum de Sfânta Fecioară Maria şi-a putut alege ca loc de ridicarea unei troiţe într-un sat izolat şi uitat de lume.

„Cei care vin la troiţa lui nea Ion folosesc toaleta din curtea mănăstirii, fără însă să viziteze şi sfântul lăcaş, iar acest lucru m-a făcut să îngrădesc curtea mănăstirii”
În 2011, bătrânul din Ioneşti, considerat drept un adevărat profet de miile de credincioşi care veneau să îi asculte pildele, a murit, însă sute de pelerini continuă să vină şi acum la troiţă pentru a căuta tămăduirea sufletească şi trupească. Cu toate astea, se întâmplă un lucru ciudat! Toţi cei care vin la micuţa troiţă ignoră cu desăvârşire impunătoarea mănăstire de la Ioneşti ce se află la nici o sută de metri depărtare de troiţa ridicată de nea Ion. Acest lucru ne-a fost confirmat chiar de stareţul Ioachim Zlotar, care a fost trimis de la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung chiar de ÎPS Calinic pentru a se ocupa de ridicarea Mănăstirii „Sf. Treime” de la Ioneşti. Când l-am vizitat noi, stareţul era sus pe schele, lucrând la acoperiş. „Construcţia mănăstirii s-a început în 1999 şi s-a lucrat până în 2005. Apoi, până am venit eu, nu s-a mai făcut nimic. De când sunt aici, se vede câte ceva. Am acoperit mănăstirea pentru că deasupra era gol, iar acum lucrăm la turle. Din mila credincioşilor se ridică puţin câte puţin. Dacă am fost trimis aici să fac această lucrare, mă ocup personal şi, acolo unde nu pot, supraveghez lucrările cu mare atenţie”, ne-a declarat stareţul Zlotar, care însă are şi o mare nemulţumire: „Cei care vin la troiţa lui nea Ion folosesc toaleta din curtea mănăstirii, fără însă să viziteze şi sfântul lăcaş, iar acest lucru m-a făcut să îngrădesc curtea mănăstirii, pentru a nu mai avea acces oricine şi oricând la toaletă. De mai multe ori am încercat să stau de vorbă cu credincioşii care vin să se roage la troiţă, le-am propus chiar să le ţin o slujbă acolo, însă nimeni nu a dorit acest lucru”, a mai spus stareţul de la Ioneşti.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI