Sfântul Ilie se sărbătorește pe 20 iulie, în fiecare an, fiind considerat, în tradiția populară, divinitate a fulgerului și dușman al forțelor malefice. Conform etnografului Marcel Lapteș, ”poporul îl celebreză pe Sfântul Ilie ca fiind patronul verii caniculare și a frământărilor meteorologice” deoarece ”răcorește atmosfera desfăcând ploile și fulgerând demonii”.

Sărbătoarea Sfântului Ilie aduce cu sine o serie de interdicții și obiceiuri creștine sau păgâne:

Când plouă cu tunete și fugere, sătenii din Țara Hațegului înfig în pământ un toiag cu  mâner de metal.

Nu se taie mere cu cuțitul de Sfântul Ilie deoarece se consideră că următoarele 7 zile vor aduce furtuni crâncene și grindină.

Copiii nu au voie să arunce mere în sus ca să nu atragă grindină asupra holdelor.

De Sfântul Ilie se duc la biserică, spre sfințire, mere, prune și pere văratice pentru a atrage belșug de rod și în anii următori.

Femeile nu aprindeau deloc focul în vatră și nici nu lucrau de Sfântul Ilie de teamă că Sfântul le va pedepsi cu trăznet și grindină.

În mitologia românească, sărbătoarea Sântului Ilie se extinde prin Săptămâna Pârliilor, Parliile fiind cele 3 surori ale lui Santilie; cele 3 divinități care pârjolesc recoltele celor care nu le respectă zilele se sărbătoresc în perioada 20 – 22 iulie.

Moșii de Sântilie

În ajunul sau în ziua de Sfântul Ilie se sărbătoresc Moșii de Sântilie, când femeile cu copii morți dau de pomană: mere, covrigi, colaci, mâncăruri preparate și insotite de lumânări aprinse – o rețetă de aluat folosit la prepararea colacilor si covrigilor se gasește aici.
Se credea că în această zi sufletele morților, îndeosebi sufletele copiilor, s-ar întoarce acasă pentru a fi ospătate de cei vii. Tot acum se curăță mormintele în cimitire, se împart vase de lut pline cu mâncare sau apă.
Considerat și patron al merelor verzi, timpurii, Sântilie dă dezlegare la consumul acestor fructe.
De aceea de Sfântul Ilie se prepară, în mod tradițional, plăcinta cu mere sântiliești.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI