Alți trei copii suspecți de scarlatină, în doar două zile!

După ce luni au fost internaţi, la Secţia de Boli Infecţioase, cu boală confirmată, unul de la Şcoala Alexandru Davila din Pitești și altul de la Grădinița Rucăr, marţi a ajuns la spital un alt copil, de la grădinița Castelul Fermecat din Pitești.

Directorul DSP Argeș, dr. Sorina Honțaru, a declarat că totalul copiilor ajunşi la spital cu suspiciune de scarlatină în luna iunie este de 13. În două dintre cazuri, rezultatele au ieșit pozitive, aceștia fiind diagnosticați cu această afecțiune. La 7 copii rezultatele au ieșit negative, iar la alți 4 probele sunt încă în lucru. În acest moment, doar 4 copii mai sunt internați.

Ce este scarlatina

Boală infecțioasă, scarlatina apare în epidemii, școlile și grădinițele fiind terenul preferat al acestei boli deosebit de contagioase. Acum un secol, era o cauză importantă de deces în rândul copiilor. Astăzi, este aproape inofensivă, datorită tratamentelor corect administrate. Spre deosebire de varicelă, rubeolă, rujeolă și oreion, scarlatina – și ea o boală a copilăriei – este cauzată de o bacterie și nu de un virus. Responsabil de apariția ei este streptococul beta-hemolitic de grup A. Atenție! Nu toate serotipurile acestui streptococ sunt implicate, ci numai cele care produc toxina eritrogenă; restul, de cele mai multe ori, cauzează simple angine streptococice.

O receptivitate mare pentru scarlatină au copiii sub 10 ani, grupa de vârstă cel mai frecvent atacată fiind 5-9 ani. În fapt, ea poate da lovitura imediat după epuizarea anticorpilor proveniți de la mamă (undeva după vârsta de 6-12 luni). S-a costatat că băieții sunt mai des afectați decât fetele și că boala apare cu o frecvență de 4-5 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural.

Cum se răspândește

Microorganismul se răspândește pe cale respiratorie, fie direct, prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, râsului etc., fie indirect, prin obiecte contaminate (jucării, obiecte de mobilier etc.), ceea ce-l face de neoprit atunci când pătrunde într-o colectivitate de copii.

Streptococul poate fi “cules” de la bolnavii de scarlatină care sunt contagioși începând cu sfârșitul perioadei de incubație, și anume cu 24 de ore înainte să apară simptomele, până în primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic. În absenta tratamentului, bolnavii cu scarlatină pot fi contagioși și în perioada de convalescență, până la 10 săptămâni.

În general, scarlatina bântuie în perioada rece și umedă a anului (sfârșit de toamnă – început de primăvară), dar au fost destule cazuri înregistrate și lunile mai sau iunie. Boala debutează cu febră, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gât și vărsături. Copilul e agitat, refuză mâncarea și are dureri puternice la înghițit. Ganglionii locoregionali (cei de sub bărbie și de pe părțile laterale ale gâtului) sunt măriți și dureroși la pipăit. Elocvente sunt modificările specifice ale limbii: în prima zi aceasta prezintă un depozit alb-slăninos (“limbă de porțelan”), în a doua zi se descuamează dinspre margini spre bază, în a treia zi are vârful descuamat, în a patra zi e descuamată total și capătă o culoare zmeurie, apoi, în perioada de convalescență se reepitelizează (se acoperă de un strat de celule noi), situație cunoscută cu termenul de “limbă lăcuită”.

Erupția, cauzată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii, aspre la pipăit. Este mai intensă pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și mai ales la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică (semnul Pastia).

Pe față, bolnavul prezintă paloare în jurul nărilor și gurii, care contrastează cu roșeața pomeților, aspect descris ca “masca lui Filatov” sau “facies pălmuit”. După un interval de 7-14 zile, apare descuamarea furfuracee (cu fulgi ca de tărâțe) la nivelul feței și lamelară (în foițe) la nivelul extremităților.

Ce analize se fac

Pentru a confirma agentul infecțios responsabil pentru starea copilului, se recomandă efectuarea unui exudat faringian pentru a căuta streptococul beta-hemolitic de grup A. Acesta se recoltează dimineața, înainte de a mânca și a spăla dinții, înainte de începerea tratamentului. Utile sunt și analizele de sânge, care în scarlatină relevă un VSH accelerat și un număr crescut al leucocitelor neutrofile (PMN) și eozinofile (EO). De asemenea, copilului i se testează urina, prin examene de laborator ce se fac la începutul bolii și apoi săptămânal, timp de 30 de zile. Analiza ASLO (care măsoară nivelul anticorpilor antistreptolizină) nu are relevanță în faza acută a bolii.

Scarlatina se tratează cu antibiotic, timp de minimum 10 zile. Cu cât mai din timp, cu atât mai bine! Tocmai de aceea, vorbește cu medicul de îndată ce tabloul clinic începe să se contureze. Pentru a ușura disconfortul, se mai pot administra antipiretice și se efectuează dezinfecția nazo-faringiană cu gargară. De asemenea, pentru susținere, este utilă terapia cu vitamina C și B-uri, precum și un consum crescut de lichide: supe, apă, sucuri naturale de fructe și legume.

Deoarece scarlatina este extrem de contagioasă, copilul trebuie să rămână în casă până în a 21-a zi de la începutul bolii, fiind urmărit în continuare de pediatru – medicul de familie – timp de o lună.

Se va pune accent deosebit pe igienă, urmând a fi dezinfectate temeinic toate obiectele și articolele cu care intră bolnavul în contact (veselă, lenjerii, prosoape, jucării, periuța de dinți etc.) De multe ori, membrii familiei sunt nevoiți să ia și ei antibiotic, în scop profilatic (medicul decide în funcție de fiecare caz în parte).

Copilul se consideră vindecat dacă după 21 de zile de la debutul scarlatinei, la două examene bacteriologice consecutive ale exudatului faringian nu s-a mai depistat streptococul hemolitic și dacă examenele de urină au fost normale. Vestea bună este că după boală rămâne o imunitate durabilă, bazată pe anticorpi antitoxină.

Uneori, pot să apară complicații toxice în timpul evoluției bolii, ca urmare a eliberării în organism a unei catități mari de eritrotoxină. În aceste situații pot fi afectate inima (miocardită), rinichii (nefrite și glomerulonefrite), ficatul (hepatită toxică), articulațiile (artrite septice). Pot apărea şi complicații de vecinătate (otită, sinuzită, flegmon periamigdalian) și la distanță (pneumonie, meningită, pericardită, septicemie). Mai există și unele complicații postinfecțioase, care pot să apară la aproximativ trei săptâmâni de la episodul acut al bolii. Ele se produc prin mecanisme imunologice, din pricina similitudinii dintre unele țesuturi umane și antigenele structurale ale streptococului.

Cu un tratament corect și monitorizare adecvată, scarlatina se vindecă fără urme.

Comments

comments