Sevastiţa Vasilescu este femeia care şi-a donat averea pentru construcţia Colegiului Zinca Golescu din Piteşti. Iniţial, liceul i-a purtat numele, lucru cerut de ea în testament, însă, autorităţile vremii nu au ţinut cont de dorinţa generoasei doamne.
Mentalitatea vremii, în secolul al XX-lea, avea optică îngustă cu privire la instrucţia fetelor, care limita sfera pregătirii lor la o educaţie de salon, ignorându-se aproape total aspectul naţional al culturii fetelor. Prin numeroase eforturi, la 6 iulie 1921 se aprobă înfiinţarea la Piteşti a “Şcolii secundare de fete”, iar inaugurarea are loc la data de 11 septembrie 1921, într-o atmosferă de entuziasm general.
Încă de la înfiinţare, şcoala a întâmpinat multiple greutăţi materiale. Cea mai acută problemă a constituit-o localul. A început prin a funcţiona într-o clădire improprie, închiriată în fosta stradă Brătianu, aparţinând familiei Buzoianu. Anul şcolar 1928-1929 aducea însă în viaţa acestei instituţii două împliniri: un local nou, în strada Egalităţii, şi denumirea LICEUL “MIHAIL şi SEVASTIŢA VASILESCU”, ziditori de fapte durabile, care donaseră întreaga lor avere pentru ridicarea acestui lăcaş de suflet. În 1971 numele liceului “Mihail şi Sevastiţa Vasilescu” a fost schimbat în “Zinca Golescu” din motive greu de înţeles.
Aşadar, clădirea actualului Colegiu Naţional Zinca Golescu este rodul unei donaţii private. Este opera doamnei Sevastiţa Vasilescu, o femeie de o mare generozitate, care şi-a donat averea pentru a se construi pe locul caselor sale o şcoală de fete.
Doamnei Sevastiţa Vasilescu i s-a făcut o îngrozitoare nedreptate, ea a dat banii pentru liceu şi cu aportul neprecupeţit al comuniştilor, i s-a uzurpat numele!
Prin testamentul său, Sevastiţa Vasilescu solicita ca şcoala de fete din Piteşti să-i poarte numele pe veci: “din acest testament să facă un local de şcoală propriu pentru o şcoală de fete care să servească şi care şcoală în veci să poarte numele de şcoala „Mihail şi Sevastiţa Vasilescu”. Această şcoală o va administra şi îi va da destinaţiunea ce Ministerul Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti va crede de cuviinţă şi aşa cum va socoti mai bine şi mai folositor în atingerea scopului sus arătat, fără amestecul nici unuia din urmaşii mei”.
Redăm testamentul integral al doamnei Sevastiţa Vasilescu din Piteşti.
TESTAMENT
Până ce subscrisa sunt în întregimea facultăţilor mele mintale şi sănătoasă, din libera şi ultima mea voinţă am hotărât să se urmeze cu avutul meu, după încetarea mea din viaţă, în modul următor:
1. Las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti:
a) casele mele din Piteşti, din str. Egalităţii nr. 88 cu locul şi grădinele şi tot ce e sădit şi clădit pe el, cum şi mobilierul aflat în case, afară de cel mai jos arătat. Acest loc şi grădini merg până în grădina de pe deal gardul cel viu;
b) moşia mea Vlăşcuţa Burdea din com. Hârseşti, jud. Argeş, cu conacul ce am în sat, pe locul împrejmuit, cu toate clădirile şi sădirile de pe el, aşa precum se vede în planul şi hotărnicia moşii, făcută de inginerul Spiroiu, confirmată de Tribunalul Argeş, atât cât a mai rămas după expropriere prin împroprietărirea ţăranilor şi izlazul comunal;
c) suma de lei 69.000 din lei 96.000 consemnaţi cu recipisa Casei de Depuneri nr. 60.772/1919 şi 26.515/1920, schimbând pe cea cu nr. 34.736/1912;
d) suma de aproximativ lei 114.661 ce vor rezulta din preţul exproprierii celor 104 ha pentru împroprietărire şi izlazul comunal al locuitorilor, conform legii de expropriere făcută în moşia mea Vlăşcuţa Burdea, pentru care am obţinut deciziunea Comisiunii Regionale de Expropriere, contra căreia fiind nemulţumită am făcut apel la Curtea S. I Apel Bucureşti.
Toate acestea le las Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti, cu rugămintea şi îndatorirea ca pe locul caselor mele sus arătate la litera a) din acest testament să facă un local de şcoală propriu pentru o şcoală de fete care să servească şi care şcoală în veci să poarte numele de şcoala „Mihail şi Sevastiţa Vasilescu”.
Această şcoală o va administra şi îi va da destinaţiunea ce Ministerul Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor din Bucureşti va crede de cuviinţă şi aşa cum va socoti mai bine şi mai folositor în atingerea scopului sus arătat, fără amestecul nici unuia din urmaşii mei.
2. Din sumele prevăzute mai sus, deduse sumele ce las pentru şcoală Ministerului Instrucţiunii Publice, Casa Şcoalelor tot în bonuri, las nepoţilor mei mai jos arătaţi următoarele legate:
a) Doamnei Eugenia General Spiroiu suma de lei 6.000 înscrisuri funciare rurale 5% rugând-o să-mi facă cuvenitele pomeniri;
b) D-nei Elena Radovici lei 2.000 tot înscrisuri funciare rurale 5%, fără nicio sarcină;
c) D-şoarelor Lilica şi Lizica Radovici câte 2.000 lei la fiecare şi înscrisuri funciare rurale 5%, fără nicio sarcină;
d) Doamnei Sofia Lerescu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină;
e) D-nei Elena Nicolopolu lei 6.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină;
f) D-nei Zoe Zamfirolu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, idem fără sarcină;
g) D-lui Nicu Becu lei 2.000 înscrisuri funciare rurale 5%, fără vreo sarcină;
h) D-lui Gogu Nicolopolu lei 1.000 înscrisuri funciare rurale 5%, fără vreo sarcină;
i) Femeii mele din casă Safta I. Stoica lei 2.000, precum şi dreptul a locui cât va trăi odaia d-alături unde dorm eu azi şi galeria cu geamlâc spre a îngriji de mine cât voi trăi şi a-mi îngriji de facerea pomenirilor cerute de religie, precum am rugat mai sus pe nepoata mea Eugenia Spiroiu.
3. Moşia Gura Boului din com. Gura Boului jud. Olt o las nepotului soţului meu decedat, d-lui Iancu Drăgulescu, cu toate clădirile şi sădirile aflate pe ea, a o stăpâni el şi urmaşii lui şi pe care moşie i-am lăsat-o în stăpânire chiar de la moartea soţului meu.
4. Locul după deal, din capul grădinii caselor din i Sf. Treime, fosta Schitul Beştelei spre a-l stăpâni şi a se folosi de el cum va crede epitropia şi spre veşnică pomenire a soţului meu, a mea si a neamului meu, cât va fi biserica.
5. Odaia în care dorm eu azi pe geamlâc aş dori să o locuiască nepoata mea Elena Nicolopolu pe care să şi-o aranjeze cu ce va alege din mobilierul casei mele, rufele şi cele trebuincioase aşternutului care vor aparţine ei, deoarece rog pe onor Minister s-o aducă ca profesoară la şcoala ce va înfiinţa, precum am dispus mai sus, aceasta fiind meseria ei.
6. Am consemnat cu recipisa nr. 98/1921 a Administraţiei Financiare Argeş lei 24.000 în titlurile Împrumutului Unirea din 1919 încă specificate; această sumă, din care d-sa executorul meu testamentar, de va avea nevoie pentru pomenile mele, va ridica 4.000 lei
7. Înmormântarea mea am regulat-o trăind cu Societatea Ajutorul a Preoţilor din Piteşti, am achitat costul şi am încredinţat actele executorului meu testamentar, rugându-l a îngriji a se face întocmai cum am hotărât cu toţi. Odăjdiile bisericeşti făcute de mine pentru Biserica Sf. Treime şi cari odăjdii sunt în casa mea, vor ornamenta sicriul meu până la înhumarea mea, după care se vor încredinţa parohului enorii acestei biserici servind sfintelor slujbe şi întru pomenirea soţului meu, a mea şi a neamului meu.
8. În caz că vreunul din legatele sus arătate va deveni caduc sau să fie refuzat, suma din el se va afecta legatului celor 24.000
9. Rog pe d-nul Ion P. Comăneanu, avocat [din] Piteşti, fost bun prieten al soţului meu şi după moartea lui, al meu bun sfătuitor, a fi executorul dorinţelor mele din acest testament, îngrijind de executarea lui cel mai bine si mai de timpuriu; d-sa va percepe veniturile până la executarea legatelor cari vor servi spre acoperirea cheltuielilor ce s-ar ocaziona cu executarea lui.
10. Când d-sa din vreo împrejurare, n-ar putea executa această însărcinare, rog pe d-l prefect al judeţului şi d-l primar al oraşului Piteşti să ia d-lor sarcina de a executa dorinţele mele din acest testament după trebuinţa ce va fi.
Orice testament al meu anterior acestuia sub orice formă şi la orice epocă ar fi făcut îl declar nul şi de nul efect.
Aceasta fiind libera şi ultima mea voinţă am făcut acest testament scris de d-l avocat Ion P. Comăneanu din Piteşti după voinţa şi dictatul meu, l-am subscris propriu în faţa d-lui judecător delegat de Tribunal, fiindcă după cum rezultă din certificatul medical anexat coal
Făcut în Piteşti, azi, la 31 mai 1921.
[Urmează semnătura:] Sevastiţa M.Vasilescu.”
Tribunalul Judeţului Argeş, Secţia I. Proces-verbal de autentificare nr. 1330. Astăzi 31 mai 1921
Noi Em. Cămărăşescu, judecător de şedinţă la Tribunalul Argeş, S. I
Având în vedere delegaţiunea ce mi s-a dat de dl. Prim Preşedinte al Tribunalului privind rezoluţiunea pusă pe suplica înreg. la nr. 14.230 de astăzi de a instrumenta la domiciliul d-nei Sevastiţa Vasilescu din Piteşti str. Egalităţii nr. 88 care se află bolnavă, autentificarea testamentului său.
Constatăm că astăzi data de mai sus însoţit fiind de dl. I. Grigorescu ajutor grefier al Tribunalului ne-am transportat la domiciliul numitei sus arătate şi am găsit prezinte pe testatoarea Sevastiţa Vasilescu, personal cunoscută de noi.
Am mai găsit prezinte pe dl. I. Comăneanu avocat din Piteşti personal cunoscut de noi care ne-a declarat că este scriitor şi redactor al testamentului după dorinţa părţii, testatoarea, fiind întra-adevăr bolnavă suferind de miocardită şi dureri reumatice, după cum se constată din certificatul medical liberat de dl. doctor I. Marinescu aflat la dosar, însă în întregimea facultăţilor sale mintale, după cum ne-am încredinţat din convorbirea ce am avut cu numita.
Apoi testatoarea Sevastiţa Vasilescu ne-a prezentat pe lângă petiţiunea care s-a înregistrat la nr. 14.231 de astăzi testamentul său ce a format în dublu exemplar, dintre care numai unul iscălit şi a cerut atât în scris cât şi verbal autentificarea acestui testament.
Împreună cu grefierul, am citit din cuvânt în cuvânt testamentul în prezenţa şi auzul testatoarei şi scriitorului care la întrebările puse de noi testatoarea a declarat că acest testament ce i s-a citit este al său, că este făcut cu consimţământul său şi din libera şi ultima sa voinţă, că este scris şi redactat de d-nul avocat I.P. Comăneanu după dicteul său.
dl. avocat I.P. Comăneanu ne-a declarat că dânsul a scris şi redactat testamentul după voinţa şi dicteul testatoarei şi că a semnat testamentul cu această menţiune.
În urmă apoi testatoarea şi scriitorul au semnat în faţa noastră şi exemplarul al doilea scris pe coală cu timbru mobil de 2 lei ce este a se păstra la aceştia iar noi am vizat cu semnătura noastră ambele exemplare pentru nepreschimbare.
Noi judecătorul,
Luând act de declaraţiunile testatoarei şi scriitorului.
Văzând art. 860 şi urm. din Codul Civil.
Dăm autenticitatea legală acestui testament scris pe coală timbrată de lei zece (10), iar al doilea exemplar scris pe coală cu timbru mobil de lei doi.
Pentru autentificare s-a aplicat şi anulat două timbre mobile în valoare de doi lei şi un timbru statistic de 0,25 lei.
Drept care am încheiat la domiciliul prezentul proces-verbal de autentificare semnat de noi şi grefier.
Judecător, E. Cămărăşescu.
Grefier, I. Grigorescu.
Arhivele Naţionale – Argeş, fond Tribunalul Argeş, Secţia I, acte autentice, dosar 14/1921, f. 96-100.
