Într-una din povestirile sale, Tolstoi relatează că un tânăr nemulţumit de viaţa sa se plângea că Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adică nici un talant.

Dumnezeu cel bun, zicea el, împarte la toţi fel de fel de daruri şi numai mie nu mi-a dat nimic. Cum aş putea să fiu mulţumit în viaţă dacă nu am primit nimic?

Un înţelept, auzind cuvintele rostite de tânăr, îi spuse: Crezi că eşti sărac? Da, a răspuns tânărul, nu am de nici-unele.

Dar sănătos eşti? Da, pot fi chiar mândru de puterea şi tinereţea mea.

Înţeleptul apucă atunci mâna dreaptă a omului nemulţumit şi-i zise: Ai vrea să-ţi dai mâna aceasta pentru zece mii de lei? Nu, negreşit că nu. Dar mâna stângă? Ferească Dumnezeu.

Atunci ochii, pentru un milion de lei? Nu mi-aş da un singur ochi pentru nimic în lume.

Ei, vezi, zise bătrânul înţelept. Vezi ce bogăţie de daruri ţi-a dat Dumnezeu? Şi mai îndrăzneşti să te mai plângi că n-ai nimic.

Abia atunci tânărul şi-a dat seama cât de înzestrat era ca să-şi poată câştiga existenţa şi să fie mulţumit de viaţă. (sursa: www.eparhiaargesului.ro)

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI