Rolul crucial al primului computer românesc în construcția Barajului Vidraru. Cum a fost redusă proiectarea de la 9 luni la 18 zile

Barajul Vidraru, simbolul ingineriei românești din anii ’60, trece în prezent prin cea mai importantă transformare de la inaugurare. În timp ce astăzi vorbim despre investiții record, istoria acestui colos de beton rămâne legată de un moment revoluționar: utilizarea primului computer universitar din România pentru calcule ce păreau imposibile.

În urmă cu peste 60 de ani, proiectarea unui baraj curbat de 166 de metri înălțime reprezenta o provocare colosală. Specialiștii estimează că, fără ajutor tehnologic, calculele de rezistență ar fi necesitat peste 9 luni de muncă neîntreruptă. Salvarea a venit de la Timișoara, prin MECIPT-1 (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara), care a finalizat totul în doar 18 zile.

Computerul MECIPT-1 a fost primul calculator cu care s-a realizat o traducere din engleză în română, dar şi cel cu care s-a proiectat, pe lângă Vidraru şi alte obiective importante, precum cupola Romexpo din Bucureşti.

Computerul respectiv ocupa o cameră întreagă şi era format din patru panouri înalte de doi metri. Toată instalaţia cântărea aproximativ 500 de kilograme şi consuma peste 10 kw/h. Era alcătuit din 2.000 de tuburi electronice, peste 20.000 de condensatori şi rezistenţe, 30 de kilometri de fire care făceau legătura între componente şi 100.000 de lipituri. În total, consuma circa 10 kW pe oră. Memoria era pe un tambur magnetic, primit ca donaţie din Ungaria, iar capacitatea de memorare era de 1.024 de adrese. Fiindcă era foarte zgomotos, când era pornit, se zguduia întreaga clădire. În plus, producea o căldură extremă, de peste 40 de grade, iar cei ce lucrau cu el trebuiau să stea aproape dezbrăcaţi!