„Retraducându-l pe Shakespeare”, o inedită prelegere la Centrul Cultura Pitești

0
11

Joi, 4 noiembrie, începând cu ora 16,00, Centrul Cultural Pitești organizează prelegerea cu tema „Retraducându-l pe Shakespeare”, susținut de prof. univ. dr. Constantin Manea de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie si Arte a Universității din Pitești.

“În mod firesc, scriitorii clasici sunt mult traduși în alte limbi și, periodic, retraduși. Retraducerile năzuiesc să descopere, de fiecare dată, noi fațete ținând de sens sau de stil. La fel cum și Eminescu a fost tradus și retradus în engleză, ’Bardul național’ al Angliei, William Shakespeare, s-a bucurat de numeroase (re)traduceri în limba română.

În acest sens, mi-am propus o nouă (re)traducere a sonetelor lui Shakespeare din motive de ordin mai degrabă personal și didactic, dar și, mai larg, cultural. Mi-am pus mai puțin problema dacă traducerea mea este un act de cultură sau unul de creație. Nu am intenționat în niciun caz să rescriu poezia lui Shakespeare, decât, eventual, în măsura în care au impus-o necesitățile stricte ale prozodiei. Dorind ca volumul bilingv (aflat acum sub tipar) să-l atragă și pe cititor într-o lectură activă, o lectură-descoperire, traducătorul speră să îl convingă pe acesta (și) de frumusețea literalității textului shakespearian. Un ’pod cultural’ se poate realiza și la nivelul, modest și oarecum didactic, al unei traduceri întoarse mai curând spre fidelitatea față de litera originalului decât spre virtuozitatea poetic-imaginativă.

În acest volum bilingv de sonete, am încercat, în cât mai mare măsură, varianta traducerii (cât mai) științifice și metodice – în principal consultând dicționare istorice ale limbii lui Shakespeare, năzuind deci spre o literalitate constructivă, evocatoare, dar și spre o literaritate respectuoasă față de original. Oricine poate ghici ori deduce zbaterea traducătorului – permanentă și atât de solicitantă – între specificul limbii autorului și/sau epocii, rigorile sensului de dicționar, cerințele/regulile stilului și așteptările publicului (plus varianta de limbă care este sau pare preferată de către acesta). La toate acestea se adaugă ’grila’ constrângătoare (ba chiar, pe alocuri, neîndurătoare) a prozodiei: rima, structura strofei, dar mai ales măsura și ritmul. Așadar, au fost, și aici, inevitabile – ba chiar inerente – fluctuațiile, concesiile, unele mici scăpări. Autorul retraducerii de față consideră efortul dedicat tălmăcirii sonetelor lui Shakespeare ca o modestă (și onestă) contribuție culturală cu valențe măcar constructive, dacă nu neapărat de originalitate sau de măiestrie poetică”, spune Constantin Manea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here