Prunci făcuţi pe bandă rulantă! Cele mai numeroase familii din Argeş au 10, 11 sau chiar 13 copii

Conform datelor furnizate de Ministerul Muncii, Argeşul se află printre judeţele cu cei mai mulţi beneficiari de venit minim garantat. Peste 6.000 de familii din Argeş se află în situaţia de a primi ajutor de la stat pentru a supravieţui, aproximativ 24% dintre acestea fiind formate din mai mult de patru membri. Vă prezentăm în continuare cele mai impresionante cazuri ale unor familii numeroase din Argeş, cu 10, 11 sau chiar 13 copii. 

 

11 fraţi din Oarja care se cresc singuri

Familia Marilena şi Cornel Anghel din Oarja este una din familiile numeroase din Argeş, crescând 11 copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 21 de ani. Cornel Anghel, capul familiei, este un om normal, simplu, dar cu o filozofie de viaţă pe care rar o întâlneşti în astfel de situaţii: „Aceştia sunt cei 11 copii ai mei. Priviţi-i!… La care aş fi putut eu să renunţ sau cine mi-ar fi dat mie dreptul să iau viaţa unuia dintre ei? Niciunul nu mănâncă pâinea mea, ci pe a lui. Orice copil care apare pe lume este un dar de la Dumnezeu şi, ca atare, o minune. Toate lucrurile ce apar în lume sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar copiii – cu atât mai mult. Chiar Mântuitorul ne spune asta, prin pilda sa plină de înţelepciune – „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”, ne-a spus bărbatul care, la 43 de ani, are, nici mai mult nici mai puţin de 11 copii. Cornel Anghel a lucrat în Petrochimie, iar când a văzut că începe să se dea afară, a plecat. Marilena, mama copiilor, în vârstă de 42 de ani, nu a avut un loc de muncă niciodată. Nici nu ar fi avut cum, judecând după numărul şi vârsta copiilor ei. Deşi copiii au venit aproape unul după altul, femeia nu se plânge nici măcar o secundă că i-ar fi fost greu să crească atâţia copii. E drept că face zilnic câte o oală de 10 litri de ciorbă şi una la fel de mare de felul doi. E drept că, atunci când un copil cere să mănânce, cer toţi, dar, ne spune femeia, şi când are câte o bucurie, mai vin încă 10. Asta în ciuda unui alt lucru care pe mulţi dintre noi i-ar speria: în fiecare zi, Marilena şi Cornel trebuie să se îngrijească şi de faptul că, pe lângă bucate, mai trebuie să pună pe masă cel puţin 30 de pâini pentru cei 11 copii, plus ei doi. 

 

 

Familia Ştefănescu din Valea Danului, o familie greu încercată, cu 13 copii

 

O altă familie numeroasă din Argeş, mai precis din Valea Danului, este cunoscuta familie Ştefănescu, formată din 13 fraţi. Spunem cunoscută, deoarece Daniel Gabriel, unul dintre cei 13 fraţi, a ridicat o sală întreagă în picioare la concursul difuzat de Pro TV, „Românii au talent”, cântând la fluier până a stors lacrimi publicului prezent, dar şi juraţilor. Talentul la muzică l-a moştenit de la tatăl său, Radu Ştefănescu (53 de ani), care, în tinereţe, a studiat pianul şi violoncelul. Acum, instrumentele sunt sursă de venit pentru întreaga familie. Din cântatul pe străzile din Piteşti şi din Curtea de Argeş, Daniel Gabriel şi tatăl său reuşesc să strângă mai mereu câte 50 de lei. Daniel Gabriel, care stă alături de cei 12 fraţi şi de părinţii lui într-o locuinţă de doar două camere, străbate trei kilometri până la şcoală şi înapoi. Nu ştie ce e odihna, fiindcă după cursuri îşi ia fluierul şi merge să facă bani pentru a pune o pâine pe masă. În prezent, băiatul are un repertoriu de 200 de piese, iar pe Gheorghe Zamfir îl admiră de mic.

 

10 fraţi, crescuţi într-o cocioabă din Piteşti

Povestea vieţii celor 10 fraţi din Piteşti este şi ea una de-a dreptul şocantă şi a fost descoperită în urmă cu patru ani, când cineva a sesizat Protecţia Copilului. Când s-au deplasat în cartierul Războieni, inspectorilor nu le-a venit să creadă ochilor ce văd. Într-o cocioabă de câţiva metri pătraţi, învelită cu folie, trăiau 10 copii şi doi adulţi. Nicolae Mantu, directorul Centrului Evaluare şi Primire, unde au ajuns, în primă instanţă, aceşti copii, ne-a povestit istoria acestui caz incredibil, despre care, spune chiar el, dacă l-ar fi auzit, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. „10 copii odată! Când i-am adus, s-a umplut curtea Centrului! Cel mai mare avea 11 ani, cel mai mic, doar 3. Patru băieţi şi 6 fete; printre ei, 3 perechi de gemeni. N-am văzut aşa ceva până atunci! E greu de spus, e dur, dar erau ca animalele. Nu ştiau absolut nimic din ceea ce ar fi normal. Doar cu cel mare se putea comunica relativ normal, iar a doua fetiţă, ca vârstă, mai îngăima câte ceva, stâlcind cuvintele. Restul scoteau doar nişte sunete fără sens. Nu ştiam de ce plâng, de ce ţipă sau ce vor. Pentru că nu era loc într-o singură cameră pentru toţi zece, am vrut să îi punem în două dormitoare separate. A fost imposibil. Au urlat cu toţii, câteva ore în continuu, de ziceai că sunt animale. Chiar dacă faţă de restul lumii aveau un comportament sălbatic, între ei erau extrem de uniţi, dovedind un fel de înţelegere instinctuală a ideii de familie! Am fost nevoiţi să îi mutăm împreună, doar ca să se calmeze”. Copiii erau plini de păduchi şi râie, băgau mâinile în WC după apă şi nici nu ştiau că trebuie să scoată hârtia de pe dulciuri ca să le mănânce. Nu văzuseră în viaţa lor cum arată un WC, nici măcar vreunul de lemn: în curtea casei nu au avut şi îşi făceau nevoile pe unde apucau, chiar şi în mijlocul camerei. Niciunul nu voia să doarmă singur în pat, obişnuiţi fiind să se îngrămădească cu toţii într-un singur loc. 

 

O mamă din Piteşti are 10 copii, însă 8 dintre ei sunt crescuţi de stat

Este anormal, imoral, împotriva naturii să îţi abandonezi copilul. În timp ce unele femei şi-ar dori din tot sufletul să fie mămici, însă nu pot avea copii, altele fac prunci pe bandă rulantă şi apoi îi abandonează. Este şi cazul unei femei din Piteşti, care, din cei 10 copii cărora le-a dat viaţă, pe 8 i-a abandonat, lăsându-i în grija statului. Ultimul, o fetiţă foarte frumoasă şi sănătoasă, pe numele său Crina Marilena, a fost abandonată în urmă cu doi ani, pe când micuţa avea doar o lună. Mama Crinei nu a vrut să declare cine este tatăl, le-a dat medicilor o adresă falsă şi a plecat, abandonând-o pe micuţă, la fel ca şi pe ceilalţi şapte fraţi ai ei. Din cei 10 copii ai femeii, 8 sunt crescuţi de stat, femeia declarând că nu vrea să facă avort ca să nu păcătuiască. Unul din copiii femeii, un băiat acum în vârstă de 20 de ani, a fost crescut de bunici, iar o fetiţă de 4 ani se află în grija mamei.

 

Tufanu din Mălureni, cel mai sărac sat din România, unde fiecare familie are între 5 şi 11 copii

 

Ignorate de autorităţi, izolate de lume şi civilizaţie, 800 de suflete trăiesc într-o sărăcie lucie, într-o pădure din comuna Mălureni. Membrii comunităţii sunt pur şi simplu izolaţi, trăind precum în epoca de piatră. Nu primesc ajutor de la nimeni şi cu greu ajunge aici cineva din afară. Alocaţiile copiilor sunt singura lor sursă de venit. Dacă aceştia ar dispărea, ar fi o tragedie. Aici, comunitatea numără vreo 800 de suflete, din 90 – 100 de familii, după aprecierea lui Adrian, unul dintre tinerii ceva mai dezgheţaţi, care ne-a întâmpinat când am coborât din maşină. „Mai puţin de 5 copii nu are nimeni pe aici! Unii au şi 10, 11. Noi doar din alocăţii trăim. Mai facem mături de nuiele şi le vindem la vale, spre Vlaşca. Unii pleacă cu tot neamul, cu căruţa, mai vin iarna! Dar nu luăm bani pe ele, le dăm la schimb pe boabe sau mălai. Că altceva, de unde?”, ne-a explicat băiatul. 

Ce ar putea mânca, în rest, aceşti oameni, e un mister. Doar ciuperci adunate de prin pădure şi câteva zarzăre din pomii rătăciţi între coşmeliile ce stau să cadă. Nici măcar apa  potabilă nu e suficientă în zonă, cele câteva cişmele construite în cătun fiind alimentate dintr-un bazin unde se adună apa unui izvor al cărui debit e mult prea slab. Pentru completare, există apa pârâului ce traversează satul, în care, laolaltă, se scaldă puradeii, mişună porcii şi se adapă caii.