TRIST Violenţa fizică, sărăcia, alcoolul sau bolile psihice ale părinţilor fac ca mulţi copii să nu poată trăi alături de cei care le-au dat viaţă şi să ajungă în centrele de plasament. Într-o astfel se situaţie se află 1.251 de copii din Argeş, a căror copilărie a fost furată chiar de către părinţi. De la violenţe fizice la sărăcie şi boli psihice, o gamă variată de factori fac ca mulţi copii să nu poată avea o viaţă normală în familiile din care provin. Copiii a căror copilărie a fost furată chiar de părinţii care abuzează de alcool sau care, din cauza sărăciei, îi ţin ca pe animale. „În cazul minorilor preluaţi din familiile cu probleme, prima oprire este în Centrul de Evaluare în Regim de Urgenţă din Piteşti. Desigur, asta se întâmplă după ce, mai întâi, încercăm plasarea copilului în familia extinsă. Adică mergem şi încercăm să-i convingem pe bunici, unchi, mătuşi sau naşi să-l preia pe copilul în necaz. Dacă acest lucru nu este posibil, copilul se încredinţează asistenţilor maternali sau este dus în centre de plasament de tip rezidenţial. Noi nu mai avem orfelinatele acelea clasice, despre care îşi aminteşte lumea cu durere, ci mai multe centre care au la dispoziţie apartamente, cu personal angajat: de la bucătăreasă şi îngrijitoare la psiholog, unde încercăm să creăm o atmosferă cât mai apropiată de normal”, ne-a declarat Floarea Manu, şef serviciu monitorizare a DGASPC.

Cinci fraţi, separaţi de familie din cauza alcoolului

Pe primul loc în topul cauzelor care au contribuit la „ruperea” minorilor de familii, se situează sărăcia, abuzul şi alcoolul. Dintre copiii aflaţi acum în grija Protecţiei Copilului Argeş nu mai puţin de 546 au fost scoşi din propriile familii din cauza lipsei condiţiilor materiale. Alţi 337 dintre ei au fost găsiţi „în condiţii de risc”, pentru că au fost abuzaţi sau neglijaţi chiar de cei care le-au dat viaţă.
Peste 50 de copii au fost luaţi însă pentru că dizabilităţile părinţilor nu le permit acestora să îi îngrijească, iar în 33 de cazuri motivele separării au fost arestarea părinţilor, interzicerea drepturilor sau alte situaţii extraordinare, cum ar fi dispariţia părinţilor. Potrivit statisticilor, dintre copiii aflaţi în evidenţa DGASPC, 432 sunt la asistenţii maternali profesionişti, 447 în centrele rezidenţiale, 247 sunt plasaţi la rude, 57 la alte familii sau persoane apropiate, iar  41 sunt sub protecţia unui tutore.  
Unul dintre centrele în care ajung aceşti copii este şi Centrul de Plasament de tip Familial din cartierul Găvana din Piteşti, condus, cu dăruire şi credinţă, de preotul Decebal Floroaica. Centrul are la dispoziţie patru apartamente în care locuiesc în permanenţă cel puţin 34 de copii, cu vârste între 5 şi 17 ani. Aici ei trăiesc, pe cât se poate, ca şi cum ar fi în familie: dorm, mănâncă, merg la şcoală, îşi fac lecţiile, se joacă, se implică în diferite proiecte…Însă, oricât de binevoitoare şi grijulii ar fi „mamele” sociale şi oricâte condiţii ar avea într-un astfel de centru – unde nu le este frig şi nici nu mor de foame, cum se întâmpla „acasă”, unii dintre ei simt acut lipsa părinţilor.
Un caz dramatic de la Centrul din Găvana este cel al celor 5 fraţi din Bradu. Pentru că părinţii lor se băteau din cauza problemelor cu alcoolul, micuţii au fost luaţi sub protecţia statului. „Acum se pare că părinţii au o perioadă mai bună şi spun că se vor înţelege. Ei zic că îi vor lua acasă, dar nu credem! Oricum, până se lămureşte definitiv situaţia familiei lor, copiii vor rămâne la noi. În week-end însă le dăm voie să plece la mama lor, care stă cu nişte rude, şi aşa îşi mai potolesc dorul de acasă cei 5 fraţi”, spune Mihaela Iordan, asistent social, cea care, alături de preotul Floroaica şi echipa sa, încearcă să aducă o rază de speranţă în viaţa acestor copii bătuţi de soartă.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI