Proprietăţile Izvorului Smădeşti din Câmpulung, identice cu ale apelor de la Călimăneşti

Deşi pare o poveste, acum aproape un secol, Câmpulungul devenea staţiune balneo-climatică prin Înalt Decret Regal dat de Regele Ferdinand pe 10 februarie 1925. Datorită condiţiilor climatice cu importante proprietăţi de tratament balnear, prima capitală a Ţării Româneşti atingea apogeul ca staţiune turistică recunoscută şi în Europa la începutul secolului XX. Pe lângă aerul tonifiant căutat şi recomandat bolnavilor de plămâni, cărora li se ofereau condiţiile unui tratament complex si complet, Dumnezeu a mai dat zonei ceva: un izvor cu apă minerală alcalină şi sulfuroasă, exact ca cele de la Călimăneşti, atât de căutate de oamenii din toată ţara! Este vorba de izvorul nr. 1, descoperit în 1956 într-un cartier mărginaş, Smădeşti, a cărui apă este folosită şi azi de oameni pentru tratarea unor boli, deşi e lăsat în paragină şi clasificat drept nepotabil de autorităţile locale. Folosit cu riscul de a se îmbolnăvi şi numai de către aceia care ştiu să ajungă la el, izvorul de la Câmpulung are însă şanse să redevină ce a fost odată. Primăria, împreună cu un om de afaceri din Câmpulung, are în plan captarea apei şi aducerea într-un loc uşor accesibil pentru ca oamenii să poată profita de proprietăţile curative ale acesteia.

Bună pentru rinichi şi ficat

Ultima carte a doctorului Mircea Constantinescu „Din istoria medicinii şi a farmaciei în Muscel” prezintă istoria izvorului din fostul cartier Smădeşti din Valea Româneştilor, izvor pentru care acesta a făcut toate demersurile necesare acum aproape 60 de ani la Institutul de Balneologie din Bucureşti. „În 1958, eram la Centrul de Transfuzie şi auzisem de izvor, îmi spusese şi tatăl meu de el şi ştiam şi de la doctorul Fălcoianu (şeful secţiei Chirurgie din cadrul spitalului din Câmpulung, la acea vreme) care bea apă de acolo. Văzând asta, am plecat la Bucureşti la Institutul de Balneologie, la profesorul Cociaşu. I-am spus că la Câmpulung este un izvor cu apă sulfuroasă şi că îl rog să trimită o echipă să facă analizele pentru că lumea bea apă. M-a înţeles, şi, în mai puţin de o săptămână, echipa a venit şi a luat probe de la izvor. Apoi mi-a trimis formularele cu compoziţia completă a apei, cu indicaţii, contraindicaţii, cum se foloseşte, toată documentaţia. Hârtiile astea le-am dat la Primărie şi le-am spus să facă un panou. Atunci au luat probe şi de la izvorul de la Olga Bancic, exact aceeaşi apă, dar foarte slab mineralizată. E apă potabilă, dar totuşi oamenii fac o greşeală că beau permanent. Bei o lună, 2,3 apoi faci pauză”, ne-a spus medicul. Astfel, în urma analizelor făcute, s-a constatat, la vremea respectivă, că apa este bună pentru curele interne, având următoarele caracteristici: apă sulfuroasă, bicarbonatată, slab sulfatată, sodică, calcică, hipotonă, atermală. Exact ca la Călimăneşti, cu miros de ouă clocite, dar efecte miraculoase.
La scurt timp, Primăria a instalat un panou informativ cu indicaţii, contraindicaţii şi mod de administrare pentru apa izvorului. Apa era recomandată pentru bolile de rinichi, cum ar fi: nefrite cronice simple fără fenomene de insuficienţă renală accentuată şi fără hipertensiune, nefrite albuminurice simple şi fără hipertensiune arterială, pielite, pielonefrite şi cistite cronice, litiaze renale neinfectate sau chiar infectate. De asemenea, se recomanda în bolile de nutriţie: gută şi diateze urice, diabet zaharat simplu fără denutriţie, acidoză sau complicaţii. În bolile ficatului şi ale căilor biliare: dischinezii ale căilor biliare, hepatite, hepato-colecistite cronice, angiocolite cronice, sechele după hepatite infecţioase sau virotice, litiază biliară necomplicată, sechele după operaţii pe căile biliare. Cura era recomandată şi pentru stări alergice, urticarie, eczeme cronice toxice sau alimentare. Contraindicaţiile tratamentului cu această apă sunt: ulcer, hemoragii gastro-intestinale, gastritele şi colitele avansate, procesele inflamatorii renale sau calculoză fosfatică, această apă agravând precipitarea sărurilor alcaline.
Erau valabile şi contraindicaţiile pentru orice staţiune de cură balneo-climatică: toate bolile acute, bolile infecţioase în stare de contagiune, bolile venerice, tumori maligne. Contraindicaţiile generale trebuiau bine cunoscute, deoarece, dacă bolnavul avea una din aceste maladii, el nu putea fi trimis în staţiune chiar dacă în acelaşi timp avea asociată o boală în care apa era indicată. Apa se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, de 2-4 ori pe zi câte un pahar de 250ml (100-200 ml la început), rece, pe stomacul gol, înainte de masă.
 

Pe vremuri, ca la Techirghiol

Acum, puţini mai ştiu de izvor. Totuşi, cei ce au aflat de izvorul prin care curge o apă cu miros de ouă clocite, vin şi îşi fac provizii, pentru a se vindeca de diferite afecţiuni, urmând sfatul bătrânilor. Drumul până acolo este acum aproape şters, doar o potecă ce se desprinde din strada pietruită a cartierului Valea Româneştilor, ce şerpuieşte printre plante crescute ca o junglă, până la genunchi, pline de insecte şi şopârle.
Printre bălării se poate găsi cu greu vechiul izvor, ce arată aproape la fel ca în poza pe care doctorul Mircea Constantinescu a făcut-o în 1958, doar mai îmbătrânit. Are trei trepte şi o ţeavă înfiptă în beton într-o adâncitură la rândul ei betonată, păstrând în spate un ornament realizat manual, singurul care aduce aminte de frumuseţea vremurilor trecute. Apa păstrează acelaşi miros de sulf, semn că şi-a păstrat compoziţia. Mai mult, chiar şi actele o demonstrează! Un set de analize microbiologice şi chimice datate de acum trei ani, ultimele realizate de Direcţia de Sănătate Publică Argeş, trag însă şi un semnal de alarmă: parametrul „bacterii coliforme” a reieşit neconform, motiv pentru care apa este considerată nepotabilă.
Pentru cei ce continuă să bea apă din izvor pentru a se vindeca de boli, nu contează însă prea mult. „Nu ne-a interzis nimeni să bem. Înainte, venea lume mai multă. Era o tablă pe care scria proprietăţi; tabla s-a furat pentru fier vechi. De ce să nu bem? Mă simt foarte bine. I-am dus unui preot şi i-am zis să guste. În jumătate de an, scapi de toate bolile pe care le ai. Înainte era ca un bazin, cădea apa din izvor acolo, lumea venea, îşi băga picioarele şi îşi dădea cu nămol ca la Techirghiol”, ne-a povestit o localnică.

Ultima analiză arată prezenţa unor bacili proveniţi din excrementele animalelor

Prezenţa bacililor coliformi în apă nu este însă un lucru bun, pentru că indică o contaminare cu patogeni fecali, provenind din excremente. Explicaţia prezenţei lor în izvorul nr. 1 din Câmpulung ar fi faptul că, după Revoluţie, în zonă au început să se construiască locuinţe, iar mizeria din WC-urile din curţi şi grajduri ar fi afectat pânza freatică.
Însă, cu toate acestea, unul dintre proprietarii din zonă, om de afaceri, a propus Primăriei să cureţe izvorul şi să îl capteze, pentru a-l aduce mai aproape de stradă. Rămâne de văzut când şi cum, izvorul ignorat după '89 de toate autorităţile locale, va redeveni ce-a fost odată şi poate chiar mai mult!