Boțești este o comună în județul Argeș formată din satele Boțești (reședința) și Moșteni-Greci. Cele mai vechi mărturii arheologice descoperite pe teritoriul comunei Boțești datează din 2000 – 1800 î.e.n: două ciocane din piatră lustruită. Ambele se află astăzi la punctul muzeistic școlar din Boțești. Primul document scris care atestă existența satului Boțești datează de la 2 noiembrie 1561 și a fost emis de Petru Voievod.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița – Dealu a județului Dâmbovița și era formată din satele Cândeștii din Deal, Boțești și Greci. În 1950, comuna a fost transferată raionului Găești din regiunea Argeș, iar în anul 1968 a trecut la județul Argeș, satul Cândești – Deal rămânând în județul Dâmbovița la comuna Cândești.

În anul 1802, potrivit unui document din arhiva bisericii locale, în satul Moșteni – Greci ”există o biserică din lemn, slujită de preot Stan sin Popa Nicolae, preoțit în acel an, de 36 aniʼ”.

La data de 10 octombrie 1862, preotul Nae Ionescu și enoriașii din Moșteni – Greci, construiesc o biserică pe locul unde se afla biserica veche, „…deasupra caselor lor pe acest pisc, țintuit pe loc și străjuit de un tufan mare și frumos încoronat”. Pisania din tindă spune că „Biserica s-a construit pe vremea lui Cuza Vodă, Mitropolit fiind Nifon, pictura s-a făcut în frescă de pictorul Ilie din Târgoviște”.

La 11 noiembrie 1907 are loc slujba de târnosire a noii biserici din Boțești, cu hramul „Sfântul Teodor Tiron și Sfântul Ioan Botezătorul”. La 18 octombrie 1942, în satul Moșteni – Greci este sfințită „biserica cea nouă din vale”, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae și Cuvioasa Paraschiva”.

Considerată drept formă de protest social și acțiune justițiară, haiducia s-a bucurat în cultura populară de numeroase legende și creații folclorice dedicate celor care au practicat-o de-a lungul timpurilor. Haiducii, neînfricați „paunași ai codrilor” au rămas în memoria celor mulți drept apărători ai celor oropsiți și nedreptățiți.

Între aceștia, la loc de frunte, s-a situat și vestitul Radu lui Anghel din Moșteni – Greci, a cărui viață, contradictoriu comentată, s-a petrecut în perioada 1827-1865. Haiduc, erou popular, luptător pentru drepturile locuitorilor satelor, Radu lui Anghel se face cunoscut pentru nesupunere la deciziile autorităților timpului, conducator al unei cete de răzvrătiți, acțiuni pe domeniile famillilor înstărite.

Localnicii povestesc că Radu ar fi avut mare încredere în oamenii de pe acele meleaguri; tocmai de aceea, când era fugărit de poteră, se ascundea în pădurile din jurul satului, pe un deal calcaros pe nume Cetățea.

Legenda spune că în vârful acestui deal de piatră, într-o zonă greu accesibilă, se afla „casa” și locația „visteriei” unde Radu lui Arghel și-ar fi făcut ascunziș și și-ar fi îngropat comorile.

Bătrânii satului cred cu tărie că ascunzătoarea ar fi fost dotată cu pat, sobă din piatră și măsuță, fiindcă Radu lui Anghel poposea uneori luni de zile aici, până ce potera îi pierdea urma. Intrarea în ascunzătoarea se făcea prin partea de nord, însă, odată cu trecerea timpului aceasta s-a astupat, iar acum nu mai este accesibilă.

Vestitul haiduc ar fi fost omorât de poteră cu „argint tăiat în patru”. În anul 1866, dorobanții din patru județe (Argeș, Dâmbovița, Prahova, Muscel), sub comanda căpitanului Negoiescu, descoperă locul unde se găsea Radu, îl înconjoară și-l împușcă de Dealul Carstienilor, de lângă Râncaciov-Argeș. Radu reușește să fugă la Câmpulung Muscel, dar din cauza rănilor moare. A fost înmormântat la Mânăstirea Sf. Troiță (Sf. Treime) din oraș.

Comuna Boțești adăpostește unul dintre cei mai bătrâni copaci din țară

De sute de ani, comuna Boțești adăposteşte unul dintre cei mai bătrâni copaci din ţară, cunoscut în popor sub denumirea de Copacul lui Anghel sau Tufanul Omului. De numele acestuia sunt legate poveşti cu haiduci, jafuri şi comori îngropate şi uitate la rădăcina stejarilor seculari care îşi mai fac simţită prezenţa astăzi printr-un foc care nu arde. Copacul lui Anghel sau Tufanul omului este cunoscut din bătrâni, la Boțești, că i-a aparţinut haiducului Radu lui Anghel din Greci.

”Foicica – a vrejilor,/ Sus pe dealul Grecilor,/ deasupra Căndeştilor,/ La cel fag cu frunza deasă/ Şi cu umbruliţa groasă/ Stau voinicii ca-ntr-o casă./ La tulpina fagului/ Carabina Radului/ Iar mai sus, pe rămurele/ Sunt vreo şapte revolvere/ Ce trage Radu cu ele”
” Măre Radu ce-mi făcea?/ Măna la gură ducea/ Şi-ncepea a fluiera/ Şi voinicii s-aduna/ Mare, Radu ce făcea?/ Lăngă fag s-apropia/ Şi de acolo ce lua?”

O ploscuţă ce avea/ Şi mai mică nu era/ Şi da la băieţi să bea/ Băieţii se imbăta/ Iară Radu mi-i certa/ Şi din gură le zicea:/ – Hai, băieţi, plecaţi acasă/ La copii şi la nevastă/ Că sunteţi băieţi de gloată/ Bunicei de sapă lată./ Radu singur rămănea/ Şi-un căntecel cănta:/ “Şi-am zis verde trei sipici/ Dintr-o ceată de voinici /Rămăsei singur aici./ Măre, Radu, că pleca,/ La popa Ion mergea/ Şi din gură cuvănta:/ – Bună sara, popă Ioane,/ – Mulţumescu-ţi, căpitane,/ – Nu-mi mai zice căpitane,/ Zi-mi pe nume, Răducane!/ Căpitanii sunt la tărg/ Eu sunt Radu cel din crăng./ Potera il ajungea/ Casa o inconjura/ Şi la Radu că striga:/ – Dă-te, Radule, legat/ Ca să scapi nevătămat.

Cum să mă dau eu legat/ La un ciocoi gulerat?/ Ziceţi că mă dau legat/ Cănd cu trei poteri mă bat?/ Comandiru ordona,/ Foc la casă că dădea,/ Iară Radu ce-mi făcea? Drumu carabinii da,/ Pistoalele slobozea,/ Acoperişu cădea,/ Radu jos se arunca,/ Drum prin poteră făcea/ Şi spre pădure fugea./ Dar un om din poteră,/ De-o vadră şi cinci oca,/ Argintu-n patru tăia/ In puşcă el mi-l băga/ Şi după Radu trăgea,/ Pieptul mi-l străpungea/ Atunci Radu se sfărşea”. (Fragment din Balada populară Radu lui Anghel)

Sursa Facebook Marius Nicolaescu https://www.facebook.com/Marius-Nicolaescu-108344610841063

Comments

comments

DISTRIBUIȚI