GÂNDEŞTE, DECI EXISTĂ… Din ciclul „Politicienii spun lucruri trăsnite”, vi-l prezentăm astăzi pe inegalabilul fost deputat PSD Filip Georgescu, cel care, de la cea mai înaltă tribună a Parlamentului, a făcut o declaraţie politică legată de (atenţie!)… „Istoria mărţişorului”, de s-au zguduit şi pereţii Casei Albe din Washington. „De 1 Martie, fiecare bărbat lasă deoparte necazurile mari sau mărunte, alungă norii care-i întunecă sufletul, căutând în colţul străzii sau în marile magazine, un gingaş obiect pe care să-l suspende de firul bicolor al Mărţişorului, pentru a-l prinde pe pieptul femeii iubite” 
 
Filip Georgescu – declaraţie politică legată de istoria mărţişorului
 
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, 
„Cine a născocit Mărţişorul şi de ce?”, se întreba, la vremea sa, Tudor Arghezi, marele poet şi om de spirit care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în liniştea patriarhală de pe strada Mărţişor… Fără să i se cunoască prea bine vârsta şi semnificaţia, se pare că Mărţişorul este un obicei pur românesc, deşi, aşa cum atestă unele descoperiri arheologice de dată mai recentă, şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau după 1 martie. Străbunii noştri spuneau că Mărţişorul simbolizează funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului adunate într-un şnur bicolor, dar şi puntea de o zi între iarnă şi primăvară, acea zi a Dochiei, bătrâna divinitate agrară, identificată cu zeiţa Diana în Pantheonul roman şi cu Hera şi Artemis în Pantheonul grec… Se crede să firul de Mărţişor ar fi fost tors de Dochia în timp ce urca la munte cu oile. Obiceiul Mărţişorului s-a constituit ca o parte din ritualul de înnoire a timpului, odată cu venirea primăverii, cu moartea şi naşterea simbolică a Babei Dochia… Legat inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că Mărţişorul este un vechi obicei al nostru, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, care, în decursul timpului, a fost preluat de unele popoare din lume… Obiceiul Mărţişorului trăieşte şi astăzi la noi, în parte curat, în parte pervertit. În această zi de 1 martie, fiecare bărbat, liniştit sau copleşit de grijile vieţii cotidiene, lasă deoparte necazurile mari sau mărunte, alungă norii care-i întunecă sufletul, căutând în colţul străzii sau în marile magazine, un gingaş obiect pe care să-l suspende de firul bicolor al Mărţişorului, pentru a-l prinde pe pieptul copilei sau femeii iubite. Gestul firesc, sau poate banal, înmagazinează de fiecare dată în el o mare căldură sufletească. Poate de aceea tradiţia Mărţişorului nu va pieri decât la sfârşitul lumii. 
Vă mulţumesc pentru atenţie!
 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI