Moartea nu este un sfârşit, ci doar o trecere spre un nou început, autentic şi veşnic. Toate fiinţele vii mor, numai omul, însă, este numit muritor. Şi este numit astfel nu doar pentru că moare, ci deoarece ştie că moare. De aceea, nu moartea în sine contează pentru un creştin, ci starea interioară a omului pus în faţa acestei dramatice treceri, stare care se propagă şi se amplifică în veşnicie.

Deşi tragică şi nenaturală, moartea poate fi privită şi ca dar făcut de Dumnezeu unei umanităţi alterate prin păcat. Acest dar semnifică, potrivit tradiţiei creştine, şansa unui nou început şi a unei vieţi veşnice în împărăţia prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.
Moartea nu este doar un eveniment îndepărtat, plasat undeva la capătul vieţii, ca o concluzie a vieţii pământeşti, ci o realitate foarte prezentă şi permanentă în jurul nostru şi în noi. De aceea, multe dintre lăcaşurile de cult din ţara noastră, printre care şi trei din Argeş, adăpostesc pe pereţii acestora picturi cu Moartea şi scene cu draci. ,,Biserica cu Moartea” din satul Ciocănăi, comuna Moşoaia, este, fără îndoială, una dintre cele mai impresionante biserici din România. De fapt, lăcaşul are Hramul „Sfântului Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului”, însă localnicii au început să-l numească astfel după ce doi oameni au plătit cu viaţa încercând să şteargă pictura cu Moartea, aflată pe peretele sudic al bisericii.

Comuniştii au cerut ştergerea picturii cu Moartea de pe zidul bisericii

Cum intri în satul Ciocănăi din Moşoaia, pe un drum de ţară de câteva sute de metri care te coboară ca într-o groapă, întâlneşti „Biserica cu Moartea”. Construcţia este un monument istoric datat din 1840, aflat în plin proces de restaurare. A fost ctitorită pe locul unei biserici mult mai vechi, din lemn, al cărei început nu se cunoaşte.  Oamenii povestesc că, în urmă cu 30 de ani, din ordinul mai-marilor Partidului Comunist, parohului i s-a impus să şteargă „caricatura aia” de pe zidul bisericii. Preotul l-a pus pe un sătean, Tuturel-Bilt, să dea cu var peste dracii de pe pereţi. După ce a terminat treaba, a murit în mod inexplicabil, în timp ce juca hora, la o nuntă. Nu a mai trecut mult timp şi preotul însuşi a murit în mod ciudat. La înmormântarea unei rude a lui, carul mortuar a plecat la vale, iar omul n-a mai apucat să se ferească din calea acestuia. La scurt timp după moartea celor doi, imaginea astupată cu var a reapărut pe perete, puţin estompată. Pictura, realizată de Stan Postelnic şi Constantin Zugrav, s-a păstrat foarte bine din 1840 şi până în prezent.
Tradiţia satului păstrează amintirea conform căreia, în timpul unei invazii otomane, în biserică s-au refugiat o parte dintre locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocănăi a ţinut să redea mai târziu tema morţii pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferinţă prin care a trecut aşezarea.

La biserica Olari este pictat portretul în picioare al Morţii

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, olăritul a fost în floare în oraşul Curtea de Argeş, iar meşterii olari din cel mai numeros cartier au creat prima breaslă şi au construit şi propria biserică, Biserica Olari. A fost construită pe vechea temelie a unui schit de maici şi amintită, pentru prima dată, în 1687. Biserica Olari este originală în Muntenia, datorită formei poligonale atât la răsărit, cât şi la apus.
Însă biserica se distinge de alte lăcaşuri de cult din România şi printr-o pictură pe faţada sudică a bisericii, în care este prezentat portretul în picioare al Morţii. În reprezentarea de la Olari, Moartea nu este un trup îmblănit ca un monstru. Acolo, portretul Morţii e un semn convenţional, iar aripioarele stilizate prezente la toate încheieturile îi potenţează latura demonică. Din păcate, pictura întregii biserici este în stadiu avansat de degradare, picturile exterioare, printre care şi cea a Morţii fiind acoperite cu tencuială, iar interioarele sunt înnegrite.

O puzderie de draci pe pereţii exteriori ai mănăstirii Cotmeana

Important monument istoric medieval din sud-estul Europei, Mănăstirea Cotmeana este printre cele mai vechi mănăstiri din România, datând din anul 1388. Construită în mijlocul pădurilor, în apropierea râului de munte Cotmeana, ctitoria lui Mircea cel Bătrân duce în spate o istorie fabuloasă. Biserica mănăstirii este o construcţie care impresionează prin originalitatea arhitecturii: faţade din cărămidă aparentă, decorate cu lungi firide ce pornesc de la nivelul solului şi se termină cu arcături sub cornişe, formează firide încoronate de câte un şir de discuri din cărămidă smălţuită.
Mănăstirea Cotmeana se deosebeşte şi prin puzderia de draci pictaţi pe pereţii exteriori ai lăcaşului de cult. Mai mult decât atât, mănăstirea este recunoscută pentru slujbele de scoatere a dracilor din sufletele bântuite.

Comments

comments