MAREA MIGRAŢIE DIN 1924. După Primul Război Mondial, 3.000 de suflete din satele argeşene au acceptat să-şi părăsească locurile natale, pentru a primi o bucată de pământ în judeţul Constanţa, fiind repartizaţi în sate cu influenţe turceşti, precum Tuzla, Alacap, Gherengic, Tatlageac, Cicrâcei, Chiostel, Engemahale, Pazarlia sau Caracicula. După Primul Război Mondial, în România Mare s-a realizat cea mai amplă reformă agrară din Europa acelor vremuri. România fiind o ţară preponderent agrară, cu o ţărănime numeroasă şi săracă, nu a reuşit însă să-i împroprietărească cu terenuri agricole pe toţi ţăranii care erau îndreptăţiţi, conform legii agrare. Din cauza poziţiei geografice, în judeţul Argeş nu au existat suficiente terenuri agricole, mai ales în zonele de deal şi munte, ceea ce a determinat autorităţile statului să intervină pentru întocmirea de liste cu ţăranii plugari fără pământ, care erau încurajaţi să devină „colonişti” în zonele mai slab populate din ţară, în special în Dobrogea şi Cadrilater.

Ţăranii săraci care se hotărau să devină „colonişti” erau îmbarcaţi în vagoanele CFR împreună cu bruma lor de avere, atelaje şi animale, şi transportaţi către localităţile care aveau un deficit de forţă de muncă în agricultură. Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale păstrează o serie de documente originale şi o parte din corespondenţa purtată între oficialităţile din Argeş şi cele din Constanţa, prin care se puneau la punct detaliile pentru mutarea argeşenilor în Dobrogea.

Ţăranii din Săpata cereau să plece imediat, deoarece nu-i mai lega nimic de comună

Ca să ajungă pe respectivele liste, ţăranii argeşeni făceau fiecare cereri către oficialităţi, aşa cum au făcut şi mai mulţi locuitori din Săpata, dispuşi să plece de îndată oriunde ar fi fost trimişi, numai să capete o bucată de pământ. „Domnule Consilier, Subsemnaţii locuitori din comuna Săpata de Sus, jud. Argeş, cu dreptul de a fi împroprietăriţi, nefiind pământ expropriat în comuna noastră, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a dispune să fim trecuţi pe Tabloul de împroprietărire în colonizare în jud. Constanţa, obligându-ne categoric să plecăm chiar de acum pentru a ne lua loturile în primire, deoarece nimic nu ne leagă de comuna noastră, fiind cu totul lipsiţi de proprietăţi. Cu stimă, ….” se arată într-o astfel de solicitare.

Dezertorii din război nu erau acceptaţi pe lista coloniştilor

Potrivit actelor de la arhivă, agronomilor regionali le revenea misiunea de a întocmi imediat tabloul cu locuitorii care cert mergeau la colonizare, condiţia fiind să aibă inventarul agricol complet. Ei ar fi trebuit să se îmbarce la staţia Piteşti, începând de la 20 aprilie 1924. Nu toţi au fost acceptaţi în acest program, unii fiind excluşi de comisia de revizuire. Unul dintre solicitanţii din Săpata a fost respins pentru că a fost dezertor în timpul războiului. Au fost acceptaţi doar „cei mai destoinici din întreg judeţul, cari s-au ocupat întotdeauna cu munca câmpului şi cari posedă inventar agricol”.

Două vagoane de tren la trei familii

Pe 23 septembrie 1923, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin Casa Centrală a Cooperaţiei şi Împroprietăririi Sătenilor, Direcţia Funciară, cerea de urgenţă autorităţilor argeşene primul tablou cu „300 locuitori îndrituiţi la pământ ce doresc să se colonizeze în judeţul Constanţa şi cărora li se va da în primire pământul chiar din toamna acestui an. Aceşti 300 colonişti vor fi grupaţi pe comune şi e de dorit ca din fiecare să pornească cel puţin un număr de 20. Dacă acest număr nu se va completa cu locuitorii din o comună, veţi căuta să-l împliniţi cu cei din comune învecinate”.

Până la urmă, transporturile au fost amânate până în primăvara anului următor, 1924. Din 29 februarie datează un Ordin prin care Casa Centrală a Cooperaţiei şi Împroprietăririi Sătenilor face cunoscut Consileratului Agricol Argeş condiţiile şi modul de transport al locuitorilor din judeţul Argeş acceptaţi pentru colonizare în judeţul Constanţa. „Domnule Consilier, de la 15 martie a.c. urmând să înceapă transporturile de colonişti în judeţul Constanţa, vă rugăm să luaţi de urgenţă măsuri atât prin organele de sub conducerea Dvs. cât şi solicitând ajutorul Prefecturii ca să se pună în vedere tuturor locuitorilor admişi la colonizare următoarele. Toţi locuitorii colonişti să se pregătească şi să fie gata de plecare atunci când li se va anunţa data de îmbarcare la gările stabilite; transportul va fi gratuit, punându-se la dispoziţie vagoanele necesare, în proporţie de aproximativ 2 vagoane pentru 3 familii. Datele îmbarcării pentru fiecare comună vi le vom aduce la cunoştinţă de îndată ce ni se vor comunica de către Ministerul Comunicaţiilor, unde am intervenit în acest scop. Sub niciun motiv nu se va permite îmbarcarea acelora care nu se vor prezenta cu inventar agricol complet (car, plug, vite trăgătoare) şi întreaga gospodărie. Acesta va fi singurul transport gratuit de care vor putea beneficia coloniştii. Acei care nu vor fi gata de plecare la datele ce se vor anunţa vor pierde dreptul de a beneficia de gratuitate pe C.F.R. Totodată, vă rugăm să ne comunicaţi gările de îmbarcare pentru comunele pentru care nu ni le-aţi comunicat până acum. Lucrarea necesitând urgenţă şi exactitudine, vă rugăm să supravegheaţi îndeaproape executarea ei întocmai”.

1.019 familii din Argeş au fost repartizate în localităţi cu influenţe turceşti din Dobrogea

Potrivit unuia dintre documente, în data de 8 martie 1924, printr-o adresă oficială, Consilieratul Agricol Constanţa înaintează Consilieratului Agricol Argeş un tabel statistic al coloniştilor din judeţul Argeş repartizaţi în comunele din judeţul Constanţa, în care se specificau comunele unde erau repartizaţi, precum şi gările de debarcare. Astfel, 1.019 familii din Tutana, Curtea de Argeş, Oeşti, Cerbureni, Valea Danului, Verneşti, Muşeteşti, Valea Mărului, Săpunari, Borleşti, Bascovele, Drăganu, Suseni, Mârghia, Cuca, Măcăii, Scheiu, Deduleşti, Corbi, plus alte câteva ce acum se regăsesc în Vâlcea sau Dâmboviţa, luau drumul Dobrogei, către noile lor case, fiind repartizaţi în sate precum Tuzla, Alacap, Gherengic, Tatlageac, Cicrâcei, Chiostel. Engemahale, Pazarlia, Caracicula şi în marginea oraşului Mangalia.

Din cauza adevăratei nebunii a împroprietăririi create şi a lipsei de vigilenţă a unora dintre cei ce se ocupau de organizare, în ciuda indicaţiilor precise date de autorităţi, printre cei care se îmbarcau în trenurile spre Dobrogea se mai strecurau şi clandestini, care nu aveau actele în regulă şi nici toate cele cerute, dar care, odată plecaţi, reuşeau să se stabilească în satele abia populate din jurul Mării Negre.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI