Pe 6 octombrie, la Boteni, se năştea Petre Ţuţea, supranumit un Socrate român

Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902 în Boteni, Muscel, Argeş.

Eseist, filozof, economist şi om politic român, dar, mai presus de toate, un mărturisitor al adevărului, al lui Hristos în plin veac ateu XX. Ţuţea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filozofice şi rolului educativ pe care şi l-a asumat prin exemplul personal, mai ales în închisoare.

Născut în familia unui preot, a studiat la liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel şi la „George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Cluj, devine doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).

Între 1940-1944 a fost şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naţionale. Colaborator la diverse publicaţii, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, cu articole de economie politică.

A fost arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. După un nou proces, în 1959, a fost condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud.

În total, 13 ani de închisoare. Iar după eliberare, a fost permanent urmărit de Securitate, probă fiind cele 20 de volume din arhivă. „Tot ce-am suferit aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit„, a declarat Ţuţea despre anii de chin şi umilinţă suferiţi.

S-a bucurat de prietenia lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica. A fost preocupat de filosofia religioasă creştin-ortodoxă. („Bătrâneţea şi alte texte”, „Tratat de economie politică”, „Comentarii la Platon”, „Reflecţii religioase asupra culturii”, „Filosofia nuanţelor”, „Introducere mistică în filosofia modernă”).