Pe 26 august 1947 se năștea cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, NICOLAE DOBRIN. A fost un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere, a dus FC Argeș pe cele mai înalte culmi ale gloriei și a încântat privirile a milioane de români.
I s-a spus Gâscanul pentru că nu stătea niciodată cu capul plecat. Mereu cu capul sus, cu privirea spre joc. I s-a mai spus și Prințul din Trivale, merita cu prisosință un titlu nobiliar. Era deosebit, părea uneori nepământean.
Avea cele mai ciudate metode de a trece de adversar. Le înnoda picioarele, îi amețea, îi arunca pe jos cu fentele sale. Era un fotbalist făcut dintr-o plămadă specială. Unii au spus că este geniu, alții că doar e un mingicar. Poate că a fost câte ceva din ambele.
La vremea sa, Dobrin a bătut câteva recorduri greu de imaginat acum. A debutat în divizia A la doar 14 ani, iar la 19 ani juca deja pentru echipa națională. A jucat aproape întreaga carieră acasă, la FC Argeș . Datorită lui, acest club a câștigat de două ori titlul național.
Dobrin ar fi putut juca la Real Madrid. S-a și antrenat cu această echipă. Putea să rămână acolo, însă dincolo de fotbal, Dobrin era o mare figură. După zece zile de antrenamente la Real Madrid, în care se punea accent pe dezvoltarea fizică și mai puțin pe jocul cu mingea Dobrin ar fi spus: ” Mie-mi era dor de Gica, de Pitești, de sarmale, de un vin bun. Ei erau roboței. Bre, aici au orar și la jonglat. Primesc mingea de la patru la patru și jumătate”.
Ăsta era Dobrin, însă poate că aceste vorbe au fost puse ca să mai atenueze din supărare. Ceaușescu tot nu i-ar fi dat drumul, deși chiar legendarul Santiago Bernabeu ar fi vorbit cu liderul de la București și i-ar fi propus un târg bun. Dar nu acesta a fost marele moment de dezamăgire care l-a trăit Dobrin.
În 1970, la Campionatul Mondial din Mexic, deși era în lot antrenorul Angelo Niculescu nu l-a folosit nici măcar un minut. Ar fi putut juca împotriva Braziliei, la care în acel moment strălucea la apusul carierei însuși Pele. Au existat diverse discuții despre acest episod, dar chiar și aproape după 50 de ani, această mare nedreptate, poate cea mai îngrozitoare din fotbalul românesc, nu a fost descâlcită.
Nicolae Dobrin, pururi te vom iubi!
Sursa: https://www.facebook.com/FCArges1953/