Pe 12 decembrie este prăznuit Sfântul Spiridon, singurul sfânt despre care se spune că își părăsește racla atunci când este rostit în rugăciune.
Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost denumit şi „Sfântul călător”.
Sfântul Ierarh Spiridon a fost chemat la ceruri în anul 348 d.Hr., la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din cetatea Trimitundei, în insula Cipru. După ce saracinii au cucerit insula, ciprioţii au deschis mormântul său pentru a-i muta moaştele la Constantinopol. Atunci i-au descoperit trupul întreg, înconjurat de o bineplăcută mireasmă de busuioc, semn al sfinţeniei vieţii sale. La căderea Constantinopolului în mâinile turcilor, în 1453, sfintele sale moaşte au fost mutate în Serbia, iar de aici un părinte din insula Corfu, Georgios Kalohairetis, le-a adus în Grecia.
„Sfântul călător”, tămăduitor al bolnavilor
Cu darul lui Dumnezeu, până astăzi, sfântul lucrează pentru credincioşi prin sfintele sale moaşte. Este numit „sfântul călător”, deoarece papucii săi de mătase se uzează şi sunt înlocuiţi în fiecare an, de ziua prăznuirii sale. Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale sfântului dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi făcând numeroase minuni. El este ocrotitor al celor bolnavi şi de aceea multe spitale îi poartă numele.
Există mai multe dovezi şi mărturii despre aceste călătorii pe care le face sfântul. Clericii şi credincioşii au observat adesea că, pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului lipseşte din raclă, iar atunci când sfântul revine, trupul său este cald şi prăfuit. De asemenea, papucii sfântului sunt schimbaţi în fiecare an, deoarece se uzează, putându-se vedea pe ei urme de praf şi de iarbă. Pentru acest lucru, Sfântul Spiridon a fost ales patronul cizmarilor. În timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare.
Este cinstit de peste 1.600 de ani de către credincioşi ca fiind cel ce petrece totdeauna cu oamenii, aşa cum ni se arată în cântările acatistului său: „Bucură-te că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te că al tău trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă”.
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor, aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie pentru ajutorul dobândit de la dânsul. Drept dovadă de cinstire, veneţienii l-au îmbrăcat pe sfânt cu veşminte cusute cu fir de aur, dar a doua zi au găsit moaştele sale îmbrăcate în aceleaşi veşminte smerite, iar straiele pe care aceştia i le dăruiseră erau lângă raclă. La Ierusalim există o biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon”. Într-o zi, preoţii l-au văzut pe sfânt în biserică, uitându-se prin una dintre ferestre. După ce a plecat, pe geamul ferestrei a rămas imprimat chipul său.
O rugăciune către acesta se spune că face minuni: îndepărtează relele și vindecă bolile.
„Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm. Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, deşi nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie.
Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă! Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului.
Sfinte Spiridon, roagă-te pentru noi!
Învredniceşte-ne şi pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi. Dăruieşte-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare. Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor! Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător! Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni! Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă. Amin!”.
