Partidul Puterii Umaniste (social-liberal) și-a lansat candidatul pentru Primăria Pitești. Sâmbătă, 15 februarie, umaniştii şi-au lansat condidatul pentru Primăria Piteşti. La eveniment au fost prezenţi, Daniel Ionașcu – preşedinte executiv, Mihai Teodor – secretar general, Cornel Lazăr – liderul PPUSL Argeș -vicepreședinte la nivel naţional, Vasile Negrilă şi Toader Ulise – vicepreședinţi ai PPUSL.

Cristian Popescu este un piteștean în vârstă de 41 de ani, care s-a întors pe meleagurile natale după aproape 15 ani petrecuți în Canada.

Principalul pilon al candidaturii sale este ”Reîntregirea familiei”, umanistul propunându-și să oprească migrația piteștenilor și să-i aducă acasă pe cei deja plecați.

Un ochi îmi plânge și altu-mi râde de fiecare dată când aud că un tânăr vrea să plece din România. Plâng pentru că eu constat că ne pleacă valorile actuale sau cele în devenire. Celălalt ochi îmi râde pentru că am speranța că foarte mulți dintre ei se vor întoarce și voi contribui la schimbare. Provin din rândul celor ultimi menționați”, a subliniat Popescu.

El a mai precizat că programul său politic este raportat la durerile oamenilor, nu la promisiuni neonorabile. „Canadianul” Cristian Popescu își propune ca, în 8 ani, să facă ca Municipiul Pitești să fie comparabil cu metropolele canadiene, ca nivel de civilizație și eficiență administrativă.
De formație inginer, Cristian Popescu nu a profesat în domeniul de studiu din facultate, ci mai întâi s-a molipsit, așa cum îi place să spună, de ”virusul presei”. A lucrat ani câțiva ani în lumea radioului și, de la pupitrul de emisie, a trecut în zona de management și marketing, după ce a început un masterat de profil.

Odată cu intrarea în presă au venit și bucurii, dar și dezamăgiri. Pentru că ajungi să cunoști și să înțelegi mai bine lumea, iar lucurile atunci nu erau tocmai roz” a rememorat Cristian Popescu.

Umanistul spune că, fire mereu curioasă și ambițioasă, și-a dorit mai mult. Așa a ajuns la ideea de a emigra, unde altundeva decât spre ”visul american”. Despărțirea de familie și prieteni a fost una grea și dureroasă, însă după cum anii au demonstrat-o, doar temporară.
A ajuns în Canada, acolo unde, cu toată deschiderea care există către emigranți și culturile lor, începuturile au fost grele. A muncit zi și noapte, însă rezultatele nu au întârziat să apară. De la un loc de muncă pentru una dintre cele mai mari organizații caritabile din lume, până la a conduce o echipă mică și apoi a-și deschide propria afacere, nu au fost decât niște pași firești într-o lume unde munca și valoarea sunt apreciate cum se cuvine.

Am trecut prin toate etapele vieții de emigrant și, chiar când lucrurile începeau să se așeze, primisem și cetățenia canadiană, în inima și mintea mea creștea tot mai mult dorul de țară, de familie, de prieteni. Tot ce aveam acolo nu putea compensa lipsa lor” spune Cristian Popescu.

După o perioadă a apărut și o oportunitate pe care nu o putea rata. A găsit un loc de muncă în România, în cadrul unei companii canadiene și s-a întors acasă.

A descoperit cu surprindere că lucrurile nu se schimbaseră atât de mult pe cât și-ar fi dorit.
Eram la curent cu ce se întâmplă în România, dar lucurile se văd altfel de aici, din țară. Culmea sau nu, s-au schimbat destul de puține. Până și politicienii sunt tot cam aceiași” a explicat Cristian.

Atras de politică și de dorința de a vedea în România o clasă de mijloc puternică, Cristian Popescu a hotărât să se implice și singura doctrină care l-a atras a fost cea umanistă.
Valoarea umană ar trebui să fie primul și singurul criteriu al selecției în societate și în politică. Alte doctrine nu țin cont tocmai de oameni și adeseori se uită că politica este pentru ei, pentru oameni. Cred cu tărie într-o Românie a clasei de mijloc, una care să se coaguleze, să vorbească și să își ceară drepturile. Statul este al românilor, nu invers”, a conchis umanistul Cristian Popescu.

Comments

comments