crucePe latura de nord a Catedralei Patriarhale din Bucureşti, au fost instalate în 1959, sub forma unui ansamblu numit „Troiţă”, trei cruci de piatră, iar cea mai impunătoare dintre ele datează din 1584 şi provine din comuna Sălătrucu. Catedrala Patriarhală a fost ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658. Catedrala Patriarhală a fost construită după modelul arhitectural al bisericii Mânăstirii Curtea de Argeș, zidită de domnitorul Neagoe Basarab, însă proporțiile sale sunt însă mai ample decât modelul de la Curtea de Argeș. Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită de Mihnea al III-lea în anul 1658, la scurt timp a fost transformată în Mitropolie, iar după primul război mondial, în 1925, Mitropolia a fost transformată în Patriarhie. Povestea celor trei cruci-surori începe în anul 1906, în Parcul Carol, cu prilejul expoziţiei jubiliare din acel an. În apropierea turnului care reproducea cetatea lui Vlad Ţepeş de la Poenari au fost aşezate trei cruci monumentale pentru a marca prin vechimea lor pomenita cetate. După închiderea expoziţiei, crucile au rămas în Parcul Carol până în 1959, când au instalate le latura de nord a Catedralei Patriarhale.

Crucea de la Sălătrucu, tăiată dintr-un singur bloc de piatră

Ansamblul troiţei, format din cele trei cruci, fixate pe un postament de piatră artificială, după prealabile reparaţii şi restaurări, diferă atât prin dată, cât şi prin locul de provenienţă. Toate trei, pe lângă inscripţii, au frumoase decoraţii săpate în piatră. Crucea cea mare, din mijloc, în poziţie verticală, este cunoscută sub crucea lui Petru Vodă Cercel. Crucea datează din anul 1584, are inscripţie slavonă şi provine din comuna Sălătrucu. Crucea lui Petru Cercel, tăiată dintr-un singur bloc de piatră dură şi poroasă de 4,5 metri înălţime şi 1,60 metri lungimea braţelor, se remarcă prin frumuseţea scrierii şi a ornamentelor. Specialiştii spun că aceste ornamente sunt copiate dintr-o miniatură. Crucea de la Sălătrucu este lucrată cu multă îndemânare de către meşterul Ivan I. Sandul, care şi-a săpat numele, cât pentru o eternitate omenească, pe spatele acesteia. Celelalte două sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, uşor înclinate, ca într-o reverenţă, spre cea din mijloc. Crucea din dreapta, dinspre biserică, datează din anul 1617, din vremea lui Alexandru Vodă Iliaş, are inscripţie slavonă şi este făcută cu cheltuiala logofătului Stoica şi a soţiei sale Neacşa. Crucea din stânga, dinspre parcul palatului, este din anul 1644, "din zilele lui Matei Basarab", cu scriere în limba română. Este frântă în două locuri în decursul vremii şi reparată prin fixare cu ciment.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI