Să ne rugăm pentru cei duși și pentru cei care suferă. Să o facem în liniște, cu pioșenie și discreție.
E doliu național, să nu vorbim acum despre vinovați. Să facem marșuri ale tăcerii, să stingem focul cu foc, să aprindem, ce ironie, lumânări lângă un loc din care tocmai au fost scoși sute de oameni arși. Dar, oricum, orice am face, să tăcem. Să nu acuzăm acum, să nu arătăm cu degetul, pentru că, orice am spune, toți suntem vinovați!
Dacă tu taci, eu nu am niciun drept să tac!
Nu plâng. Strâng din dinți, sunt revoltat, am fost emoționat, dar nu plâng. Poate m-au încercat niște lacrimi, e treaba mea și a celor patru pereți între care ar fi putut să se întâmple fenomenul. Nu mă cer la televizor pretinzând că sunt prietenul cuiva de acolo, dar neuitând să amintesc, în timpul emsiunii, că am școală pentru chitariști și că pe vremea lui Ceaușescu, în 1990-1991, am obținut atestat de muzician, în timp ce nonvalorile de azi nu au așa ceva și, totuși, cântă. Poate de aia nu plâng.
Ascult, de zile-ntregi, cum plânge materia, cum plâng cei îndreptățiți dar și cum plâng, în același timp, profitorii și impostorii. Rudele morților, adevărații prieteni, rudele și prietenii adevărați ai celor aflați acum în spitale, mulți pe moarte, nu plâng pentru camerele de televiziune. Doar indecența fără măsură a unora care nu înțeleg ce meserie fac, confundând haităreala cu presa, ne aduce aceste lacrimi îndrituite în fața ochilor.
Dar impostorii și profitorii plâng șiroindu-și ochii, plâng telegenic, plâng demonstrativ. Cu un ochi varsă lacrimi, cu celălalt caută o altă cameră, cu un unghi mai favorabil.
Iar printre hohote și sughițuri arată cu degetul nu spre ei, ci spre noi, spunând, cu mărinimie, că toți suntem vinovați. Înțelegeți? “弋oți suntem vinovați”・, așadar nu avem dreptul să deschidem gura, nu avem voie, conform Noului Testament, să lovim primii cu piatra. Pentru că și noi suntem păcătoși, pentru că și noi, prin nepăsarea noastră, am contribuit la asasinarea prin flacără și fum a acelor tineri.
Dar, stați puțin. Ridicați capul din pământ, uitați-vă în oglindă și uitați-vă la ăia care fac această acuzație colectivă. De ce-am tăcea? Cu ce-am greșit? De ce să nu vorbim? De ce să nu arătăm cu degetul?
Nu, eu nu tac. Nu am obișnuința de a tăcea la semn sau la ordin, în fața unei bancnote sau a mai multora. Nu tac, pentru că nu am motiv.
De ce am fi toți vinovați?
Tu când ai dat ultima dată șpagă pentru a obține autorizația de funcționare a clubului tău? Sau când ai luat ultima dată șpagă pentru a da, fără a fi îndeplinite condițiile, o autorizație de funcționare a unui club?
Tu când nu ți-ai plătit ultima dată, cu bună știință, taxele la stat? Când ai cumpărat băutură fără forme legale, mai iefitn, și ai vândut-o scump, fără să dai niciun ban statului?
Tu când ți-ai declarat ultima dată firma în pierdere, deși tocmai ți-ai luat un G Klasse din banii câștigați de firma aia?
Tu când ai declarat că în clubul tău încap 80 de oameni, dar ai înghesuit înăuntru 4-500 de persoane? Când ai cumpărat berea cu 1,50 de lei sau maxim 2 lei sticla și ai vândut-o celor 4-500 cu câte 8 sau 10 lei, ca să te plângi angajaților și partenerilor de afaceri, ulterior, că nu merge biznisul?
Tu când ai chemat pe cineva într-o hală șubredă, pe care ai închiriat-o iefitn tocmai pentru că e șubredă, știind că e posibil să-i cadă tavanul în cap? Dar ultima dată când ai controlat o hală șubredă și ai închis ochii, deschizând buzunarul, când a fost? Când ai tapetat o cameră cu burete inflamabil ultima dată și când ți-ai frecat mâinile de bucurie că ai economisit 40% din prețul corect al lucrării?
Tu când ai avut ultima dată 100.000 de euro ca să-i investești într-un club, dar ai investit doar 5.000 și de restul te-ai plimbat prin lume, să vezi cum se fac afaceri în țările civilizate, în timp ce știai că nimeni nu te va controla să vadă dacă ai făcut toate investițiile necesare, pentru că ăia care trebuiau să te controleze erau cu tine la masă, bând șampanie de 3.000 de euro sticla, râzând de proștii care respectă legea?
Dar ultima dată când ai umilit un medic, asta când a fost? Când nu i-ai mărit salariul, pentru că din salariile medicilor nu se poate lua parandărăt? Când i-ai spus unui medic, ultima dată, că dacă nu-i convine poate să plece?
Sau, poate te prind aici: când ai furat ultima dată un miliard de euro dintr-un contract multianual cu statul? Când ai vândut licențe software la prețuri de 4-5 ori mai mari decât prețul real?
Tu, personal, sau soțul ori soția ta, mama ta, tatăl tău, când ați luat, ultima dată, comision de un milion de euro dintr-un contract de 6 milioane?
Când ai semnat tu, ultima dată, despăgubirea cu 100 de milioane de euro pentru un teren care valorează 900.000?
Dacă tu n-ai făcut nimic din astea, eu n-am făcut nimic din astea, el/ea n-a făcut nimic din astea, cum mama mă-sii am ajuns, peste noapte, să fim noi, toți, vinovații?
Oricine ne-ar arăta cu degetul, oricine ar încerca să scape inventând o vină colectivă nu are nicio șansă. Nu noi suntem vinovații, nu noi i-am omorât pe cei din club Colectiv, nu noi am îndreptat aruncătorul de flăcări spre ei.
Noi am acordat, până acum, prezumția de nevinovăție. Poate am fost naivi, dar naivitatea nu ne face nici vinovați, nici complici.
Am intrat în acele cluburi, dacă am intrat, convinși că au toate autorizațiile necesare. Altfel, nu-i așa, n-ar fi funcționat. Mergem la spital fără să ne gândim că vom muri acolo din lipsă de medici, de medicamente sau pentru că există o infecție intraspitalicească ce-ar transforma și un om cu o simplă zgârietură într-un cadavru în doar 24 de ore. Noi știm că plătim asigurările de sănătate tocmai pentru a avea medici, medicamente și spitale impecabile. Dacă cineva ne-a furat medicii, medicamentele și spitalele, asta nu ne face pe noi complici sau vinovați. Cum nu noi suntem vinovați pentru că nu există autostrăzi, nu noi suntem vinovați pentru jaful de și din învățământ. Dacă procurorii, polițiștii și ofițerii serviciilor secrete nu au intervenit și nu au acuzat pe nimeni de nimic, înseamnă că nu s-a furat. Nu?
Cea mai mare păcăleală a diavolului nu e să te facă să crezi că el nu există. Cea mai mare păcăleală a diavolului e să te facă să te crezi la fel de păcătos ca el!
Tăceți, dacă vreți. E dreptul vostru. Tăceți până când veți fi uitat să vorbiți, să strigați, să vă cereți drepturile și dreptatea.
Dar nu ne lipți tuturor bandă adezivă peste gură. Nu noi i-am omorât, ați înțeles? NU NOI!
Sursa: pah.ro
http://www.pah.ro/nu-noi-i-am-omorat-nu-noi/
