CAPITALISM SĂLBATIC Arpechim, sfârşit de istorie după 48 de ani. Odată mândria industriei petrochimice româneşti, acum din Combinatul de la Piteşti nu a mai rămas decât un morman de fiare. Acest dezastru economic a fost posibil din cauza unei privatizări păguboase, făcute chiar de statul român, care în 2004 a vândut austriecilor de la OMV Petromul, companie din care făcea parte şi Arpechim.

„Arpechimul a fost prima rafinărie din România care, în 1999, a exportat motorină cu un conţinut redus de sulf, penetrând astfel exigenta piaţă vest – europeană. Începând din 2003 a produs motorină după standardul de calitate Euro 4, iar din 2004 – Euro 5” – Mihai Georgescu, fost director general

În 1964, în urmă cu 48 de ani, pe platforma combinatului Arpechim era pusă în funcţiune prima instalaţie – Fabrica de Negru de Fum. Trei ani mai târziu, în 1967, erau pornite primele unităţi de rafinărie şi petrochimie, fiind cele mai moderne instalaţii de prelucrare a petrolului din România, construite cu cea mai nouă tehnologie la nivel mondial de la acel moment.
Din mândria Argeşului de atunci a mai rămas acum doar amintirea vremurilor de altădată. Austriecii de la OMV, proprietarii combinatului, au decis că nu mai au nevoie de capacitatea de rafinare de la Piteşti şi, în urmă cu câteva luni, au luat decizia de a închide definitiv Rafinăria.

„În Rafinărie, o parte din instalaţii au fost construite de Institutul de la Ploieşti, iar restul – asigurate de firme de înaltă tehnologie din SUA, Anglia şi Germania”

Începând cu primele zile ale acestui an, cea mai mare parte dintre salariaţii de la Arpechim au intrat în perioada de preaviz, iar în maximum două luni, din cei 13.000 de oameni, câţi lucrau în combinat în vremurile lui de glorie, vor mai rămâne în jur de 200: 45 de persoane pentru a supraveghea instalaţiile şi 165 la parcul de rezervoare, singurele ce vor fi păstrate în funcţiune. Unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine istoria Arpechimului, de la Negru de Fum şi până la „demolarea” sa, este Mihai Georgescu, cel care, vreme de 8 ani, a fost director general al Combinatului. Mihai Georgescu a acceptat să ne de povestească ceea ce a însemnat combinatul în perioada sa de glorie şi de ce actualii proprietari, austriecii de la OMV, au decis să închidă tot. „Combinatul a fost construit în etape. Prima instalaţie a fost gata în 1963, când a început producţia la Negru de Fum. În ’67 s-au dat în funcţiune, pe platforma ce începuse să se contureze, două unităţi distincte: Rafinăria 1 şi Petrochimia 1. În 1971, toate cele trei au fost integrate într-o singură unitate şi aşa a luat naştere Combinatul Petrochimic. În 1975, instalaţiile au fost dublate, atât la Rafinărie, cât şi pe partea de prelucrare petrochimică. La acea vreme, tehnologia folosită era cea mai nouă în domeniu, una de vârf, adusă, în mare parte, din străinătate. În Rafinărie, o parte din instalaţii au fost construite de Institutul de la Ploieşti, iar restul – asigurate de firme de înaltă tehnologie din SUA, Anglia şi Germania. Pe partea de Petrochimie, s-a apelat la Lurgi şi BASF – Germania, ICI – Anglia, Mitsui – Japonia, Sohaio – SUA, Scientific Desing – SUA.
Încă de la început, cea mai mare parte a oamenilor care au lucrat în Combinat au urmat specializări în ţară, la Brazi şi la Oneşti, iar la pornirea instalaţiilor au fost şcoliţi de reprezentanţii producătorilor – americani, nemţi şi chiar japonezi, care au venit aici, la Piteşti. Deci forţa de muncă de la noi a fost mereu una foarte bine pregătită. După ce s-a terminat de construit combinatul, oamenii noştri au ridicat rafinării asemănătoare şi la arabi, în Siria, Irak, Libia sau Turcia. Cel mai mare număr de angajaţi pe care l-a avut Arpechimul a fost în ultimii ani înainte de 1989, când numărul salariaţilor ajunsese la aproape 13.000 de oameni”, spune Mihai Georgescu.

În 2002, statul român s-a împrumutat la BERD 180 de milioane de dolari pentru a moderniza Rafinăria

Anii de vârf ai platformei au fost 1984 şi 1985, când Combinatul Petrochimic Piteşti a fost medaliat de Ceauşescu cu Ordinul Muncii clasa I. „Şi eu personal am primit o medalie, prilej cu care am putut da mâna personal cu Ceauşescu. Prima şi singura dată!”, îşi mai aminteşte fostul director general.
Deşi una dintre motivaţiile vehiculate în ultima vreme pentru oprirea producţiei a fost nerentabilitatea şi depăşirea morală a instalaţiilor, motiv pentru care unele dintre acestea au fost dezafectate şi trimise la fier vechi, Mihai Georgescu are argumente solide care contrazic afirmaţiile patronilor de la OMV. „Arpechimul a fost prima rafinărie din România care, în 1999, a exportat motorină cu un conţinut redus de sulf, penetrând astfel exigenta piaţă vest – europeană. Începând din 2003, a produs motorină după standardul de calitate Euro 4, iar din 2004 – Euro 5. Asta a fost posibil pentru că în 2002, cu un credit de 180 de milioane de dolari, luat de statul român de la BERD, Rafinăria a fost modernizată aproape în totalitate. Şi acum instalaţiile pot face faţă cu brio la o producţie de calitate. Ce s-a spus, că nu ar fi rentabilă, nu-i adevărat! Iar forţa de muncă la care s-a renunţat acum total este cea mai bine pregătită din domeniu din întreaga ţară!”.

Export de 188 de milioane de euro pe an

Potrivit datelor oficiale, între anii 2000 şi 2008, când Combinatul mergea încă bine, valoarea exporturilor de produse petrochimice către ţările europene se ridica la 188 de milioane de euro pe an. Numai că, în noiembrie 2008, conducerea OMV a decis să oprească definitiv compartimentul petrochimic al Combinatului.
Partea în cauză a fost răscumpărată de statul român, prin Oltchim, principalul beneficiar al produselor fabricate de Petrochimie, în ianuarie 2010 însă, din păcate, nu a fost pornită nici până în prezent. Unul dintre motivele pentru care acum se scrie sfârşitul unei poveşti ce se întinde pe o perioadă de 50 de ani este faptul că în iunie 1997 combinatul piteştean a fost inclus în Compania Română de Petrol – Petrom.
„Pe vremea aia eram director şi nu vă spun cât m-am zbătut, la câte uşi am bătut şi la câţi mai-mari ai vremii am apelat ca să bag Combinatul de la Piteşti în Petrom. De la Tăriceanu, care era ministru al Industriilor, la Ion Diaconescu şi cine mai era ministru şi mare politician atunci şi cine avea influenţă. Era vorba ca doar două rafinării să intre în companie, iar în ţară erau 5! Nici nu ştiu acum dacă am făcut bine sau am făcut rău! Dar, la vremea aceea, am crezut că e bine să fim ai statului. Când au privatizat tot Petromul, au început problemele şi e numai vina austriecilor pentru că s-a ajuns aici”, spune fostul director Mihai Georgescu.
Statul român a vândut austriecilor întreg Petromul în  iulie 2004, iar primele concedieri au fost făcute în 2007. Rafiserv, societatea constituită în 2003 prin externalizarea serviciilor de tot felul, de la întreţinere la automatizări, a fost desfiinţată şi astfel au fost concediaţi peste 1.000 oameni odată. Personalul a fost redus apoi succesiv, inclusiv în momentele în care anumite instalaţii au fost dezafectate. O mare parte dintre cei ameninţaţi de disponibilizare au ales să se pensioneze, la timp sau chiar mai devreme, Combinatul pierzând mare parte dintre oamenii cei mai experimentaţi. O altă parte dintre angajaţi au rămas în partea de Petrochimie ce aparţine acum Oltchim, la vremea tranzacţiei fiind vorba de aproape 700 de oameni.  

Arabii s-au interesat, ruşii vor să cumpere

Pentru cei care mai lucrează încă în Rafinărie, mai există însă o speranţă. Pe ultima sută de metri însă, este posibil ca OMV să accepte să vândă Rafinăria. Zvonurile spun că interesaţi au fost arabii, care însă au venit şi au plecat fără să spună ceva concret, dar ar mai există doritori. Printre ei, două companii ruseşti, dintre care una ar fi o subsidiară a concernului Gazprom, dar şi una din Coreea de Sud. În aceste condiţii, noii proprietari vor avea nevoie de personal şi i-ar putea păstra pe cei care nu au fost încă disponibilizaţi. Cei ce cunosc spun că preferabil în acest moment, pentru ce a rămas din Combinat, ar fi ruşii, însă reprezentanţii OMV nu au făcut niciun fel de menţiune oficială despre aceste posibile perspective.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI