CAPITALISM SĂLBATIC. Odată mândria industriei petrochimice româneşti, acum din Combinatul de la Piteşti nu a mai rămas decât un morman de fiare. Acest dezastru economic a fost posibil din cauza unei privatizări păguboase, făcute chiar de statul român, care în 2004 a vândut PETROM, companie din care făcea parte şi Arpechim, austriecilor de la OMV.
În 1964, pe platforma combinatului Arpechim era pusă în funcţiune prima instalaţie – Fabrica de Negru de Fum. Trei ani mai târziu, în 1967, erau pornite primele unităţi de rafinărie şi petrochimie, fiind cele mai moderne instalaţii de prelucrare a petrolului din România, construite cu cea mai nouă tehnologie la nivel mondial de la acel moment. Din mândria Argeşului de atunci a mai rămas acum doar amintirea vremurilor de altădată.
Combinatul a fost construit în etape. Prima instalaţie a fost gata în 1964, când a început producţia la Negru de Fum. În ’67 s-au dat în funcţiune, pe platforma ce începuse să se contureze, două unităţi distincte: Rafinăria 1 şi Petrochimia 1.
În 1971, toate cele trei au fost integrate într-o singură unitate şi aşa a luat naştere Combinatul Petrochimic. În 1975, instalaţiile au fost dublate, atât la Rafinărie, cât şi pe partea de prelucrare petrochimică. La acea vreme, tehnologia folosită era cea mai nouă în domeniu, una de vârf, adusă, în mare parte, din străinătate.
În Rafinărie, o parte din instalaţii au fost construite de Institutul de la Ploieşti, iar restul – asigurate de firme de înaltă tehnologie din SUA, Anglia şi Germania. Pe partea de Petrochimie, s-a apelat la Lurgi şi BASF – Germania, ICI – Anglia, Mitsui – Japonia, Sohaio – SUA, Scientific Desing – SUA.
Încă de la început, cea mai mare parte a oamenilor care au lucrat în Combinat au urmat specializări în ţară, la Brazi şi la Oneşti, iar la pornirea instalaţiilor au fost şcoliţi de reprezentanţii producătorilor – americani, nemţi şi chiar japonezi, care au venit la Piteşti.
După ce s-a terminat de construit combinatul, specialiştii din Arpechim au ridicat rafinării asemănătoare şi la arabi, în Siria, Irak, Libia sau Turcia. Cel mai mare număr de angajaţi pe care l-a avut Arpechimul a fost în ultimii ani înainte de 1989, când numărul salariaţilor ajunsese la aproape 13.000 de oameni.
În 2002, statul român s-a împrumutat la BERD 180 de milioane de dolari pentru a moderniza Rafinăria
Arpechimul a fost prima rafinărie din România care, în 1999, a exportat motorină cu un conţinut redus de sulf, penetrând astfel exigenta piaţă vest – europeană.
Începând din 2003, Arpechimul a produs motorină după standardul de calitate Euro 4, iar din 2004 – Euro 5. Performanţa a fost posibilă pentru că în urmă cu un an, în 2002, cu un credit de 180 de milioane de dolari, luat de statul român de la BERD, Rafinăria a fost modernizată aproape în totalitate.
Export de 188 de milioane de euro pe an
Potrivit datelor oficiale, între anii 2000 şi 2008, când Combinatul mergea bine, valoarea exporturilor de produse petrochimice către ţările europene se ridica la 188 de milioane de euro pe an. Numai că, în noiembrie 2008, conducerea OMV a decis să oprească definitiv compartimentul petrochimic al Combinatului.
Partea în cauză a fost răscumpărată de statul român de la OMV, în ianuarie 2010, prin Oltchim, principalul beneficiar al produselor fabricate de Petrochimie, însă, din păcate, compartimentul petrochimic nu a fost pornit nici până în prezent.
Unul dintre motivele pentru care acum se scrie sfârşitul unei poveşti economice de succes, ce se întinde pe o perioadă de zeci de ani, este faptul că în iunie 1997 combinatul piteştean a fost inclus în Compania Română de Petrol – Petrom.
Statul român a vândut austriecilor întreg Petromul în iulie 2004, iar primele concedieri au fost făcute încă din 2007. Personalul a fost redus apoi succesiv. O mare parte dintre cei ameninţaţi de disponibilizare au ales să se pensioneze, la timp sau chiar mai devreme, Combinatul pierzând mare parte dintre oamenii cei mai experimentaţi. Restul au fost daţi afară pe parcurs!
