DECEDAŢII DE PE CRUCE SUNT…VII!
Sute de argeşeni îşi fac cavouri cu ani buni înainte de a deceda. Deşi toate sunt goale, pe majoritatea crucilor sunt postate, pe lângă fotografii, şi mesaje de adio, pe care, dacă le citeşti, cu greu îţi vine să crezi că respectivul mai este încă în viaţă. După proverbul „Gospodarul îşi face iarna car şi vara sanie”, tot mai mulţi argeşeni îşi fac cripte şi cavouri încă din timpul vieţii în cimitirele din judeţ.
„Campion” la monumente funerare… antume este Cimitirul „Sf. Gheorghe” din Piteşti, acolo unde viii şi-au construit sute şi sute de cripte şi cavouri, unele dintre ele adevărate opere arhitectonice. Practic, pe mai toate aleile din cimitir găseşti cel puţin trei-patru cripte sau cavouri care încă nu au „locatari”, dar cele mai multe dintre ele au deja postate pe cruci inclusiv fotografii şi mesaje de adio de la această lume.
O anume familie Iancu şi-a făcut un cavou elegant, cu arcade ce te duc cu gândul la biserici. Citind pe placa de deasupra uşii, aflăm că respectivul cavou va fi „locuit” de „Familia Iancu şi urmaşii”. Unele morminte ale „morţilor…vii” au inclusiv versuri sfâşietoare pe cruci pe care, dacă le citeşti, cu greu îţi vine să crezi că respectivul mai este încă în viaţă. Este cazul familiei colonelului diplomat Gheorghe Popescu, cel care, deşi trăieşte, şi-a luat adio de la această lume: „Să puneţi flori şi lumânări aprinse/ Celor cu inimile stinse/ Din întreaga noastră viaţă/ Ce-am trăit pe acest pământ/ A rămas ca amintire/ Crucea sfântă la mormânt”.
Deşi mormântul familiei Brenescu este încă gol, de pe cruce aflăm altceva: „Aici se odihneşte familia Berenescu – Gheorghe şi Maria”
Atenţia ne este atrasă şi de o cruce elegantă din marmură, pe care se află o poză a familiei Bratu şi ea activă încă pe pământ. Pe respectiva cruce cei doi soţi şi-au trecut datele de naştere, mai puţin pe cele de deces, pe care încă nu le ştiu. O altă cruce din marmură, care stă la baza criptei familiei Brenescu, are o gravură cu Maica Domnului şi pruncul Iisus, precum şi un text din care aflăm că „Aici se odihneşte familia Berenescu – Gheorghe şi Maria”. Pentru că şi cei doi soţi sunt încă vii, la momentul vizitei noastre prin cimitir nu am găsit „acasă” nici familia Berenescu.
O gravură aproape identică reprezentându-i pe Fecioara Maria şi pruncul Iisus găsim şi pe o cruce din marmură neagră a familiei Bălan, cruce pe care stă scris: „Dumnezeu să-i odihnească în pace!” Din fericire, deocamdată, decedaţii de pe cruce sunt… vii şi le urăm să se bucure de o viaţă fericită ani buni de acum încolo. Pe crucea domnului Nicolae Pană (născut în 1931) stau inscripţionate cuvintele: „Vei rămâne veşnic în amintirea noastră”. Deocamdată, domnul Pană nu este…amintire, însă s-a îngrijit din timpul vieţii ca Marea Trecere să nu îl prindă nepregătit. Mângâiată de un brad, o cruce din marmură albă stă la baza criptei familiei Iordache. O altă familie…vie, dar care a fost prevăzătoare.
Tot în Cimitirul „Sf. Gheorghe” sunt şi zeci şi zeci de cripte de familii cu poze şi epitafuri, cripte în care deja unul dintre soţi îşi doarme somnul de veci, iar celălalt, deşi în viaţă, s-a trecut şi el cu nume şi poză, pe cruce. Ca un detaliu inedit, aproape un sfert dintre cei care şi-au făcut cripte şi cavouri din timpul vieţii sunt foste cadre militare. În orice caz, dincolo de faptul că ne facem sau nu monumente funerare, cu sau fără epitafuri sau fotografii, dincolo de faptul că există sau nu Rai şi viaţă veşnică după ce sufletul se desparte de trup, un lucru este cert: moartea ne găseşte pe toţi nepregătiţi. Iar, până când nemurirea va fi inventată – probabil de vreo echipă de cercetători americani – cimitirele vor continua să aibă „clienţi” – chiar şi vii.
