Moda sobelor şi a şemineurilor din teracotă revine tot mai mult! O fabrică din Câmpulung vinde câteva sute pe an

În pofida unei concurenţe serioase, reprezentată de aparatele electrice moderne producătoare de căldură, sobele de teracotă sunt mai căutate ca niciodată, secretul constând în încălzirea interiorului în cel mai natural şi mai sănătos mod. Şi preţul gazelor şi al curentului electric, care cresc în fiecare sezon, favorizează vânzarea sobelor de teracotă, în detrimentul centralelor termice, atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Argeşul este recunoscut ca fiind o zonă cu tradiţie în fabricarea sobelor şi a şemineurilor de teracotă, un meşteşug transmis din generaţie în generaţie. 

 

Prima sobă de teracotă a fost făcută în urmă cu 70 de ani, în 1944

 

Cea mai veche fabrică de teracotă, cu tradiţie în Argeş, este în Câmpulung, Ambrozie Tera&Co, înfiinţată în urmă cu 70 de ani, care se ocupa atât cu producerea sobelor clasice de teracotă, a celor de gătit şi a şemineurilor, cât şi cu montarea lor, mândrindu-se cu cei mai buni sobari din ţară. Am stat de vorbă cu administratorul acestei renumite şi longevive fabrici de teracotă din Argeş, Eduard Ambruş, care susţine că doar calitatea materialelor şi cea a meseriei de sobar, ambele făcute cum trebuie, a ţinut această fabrică până în ziua de astăzi. „Atelierul de teracotă din Câmpulung a fost înfiinţat de bunicul meu, Gheorghe Ambruş, care a venit de la Bistriţa pentru a aduce în zonă meşteşugul fabricării plăcilor din teracotă pentru sobe. Începând cu anul primei autorizaţii, adică de la 22 martie 1944, atelierul nostru a funcţionat în continuu, având diverse forme de organizare juridică. După moartea bunicului, activitatea a fost continuată de tatăl meu. Însă în 1982 atelierul nostru a fost demolat, conform indicaţiilor tovarăşilor, care nu agreau faptul că tata, Emil Jeno, era descendentul unui etnic german – adică mama sa – şi al unui etnic maghiar – tatăl său. De fapt, originea sa l-a costat 5 ani din viaţă petrecuţi în lagăr în URSS. Cu eforturi supraomeneşti, după ce s-a întors din lagăr, tata a reconstruit atelierul de producţie pe amplasamentul actual şi activitatea a continuat. În 1991 am înfiinţat o asociaţie familială, care ulterior s-a transformat în PFA Ambruş, iar din 2003 funcţionăm ca SC Ambrozie Tera & Co SRL, al cărui administrator sunt. După cum vedeţi, firma are continuitate pe parcursul a 70 de ani şi sperăm să putem duce tradiţia încă multă vreme, deşi nu este simplu deloc, în societatea în care trăim. Astăzi, toţi cred că pot face orice din orice şi oricât. Piaţa este invadată de produse de proastă calitate. Cei care ştiu, însă, ce înseamnă un produs de calitate reprezintă segmentul de piaţă pentru teracota şi sobele produse de noi. Deşi, poate vi se pare ciudat ca în secolul XXI încă să se mai vândă sobe de teracotă: vă spun că vindem sute pe an. Şi asta din cauza preţului foarte mare la gaze, dar şi datorită unui mediu plăcut în interiorul locuinţei, pe care tot mai mulţi şi-l doresc. Noi comercializăm sobe de teracotă, de gătit, şemineuri în Argeş, dar şi în restul ţării, iar cele mai multe se vând în sezonul de toamnă, din august până în octombrie şi în februarie, spre sfârşitul lunii. Vreau să adaug faptul că nu prea există diferenţe de vânzare între mediul rural şi cel urban. Vindem în cantităţi egale, atât la oraş, cât şi la ţară, în medie câteva sute de sobe pe an. Calitatea teracotei pe care o producem este una superioară, la fel ca şi sobarii, cu vechime, care au învăţat această meserie din generaţie în generaţie, de aceea vindem destul de mult şi în străinătate. În ţări ca Germania, Italia vindem câteva zeci de sobe şi şemineuri pe an”, ne-a povestit Eduard Ambruş, directorul fabricii. 

 

    

 

1.800 de euro costă o sobă de teracotă vândută în străinătate

 

Preţul unei sobe simple porneşte de la 550 de lei şi ajunge până la 2.200 de lei, iar o sobă de teracotă cu plită porneşte de la 2.000 de lei. „Preţurile diferă în funcţie de culoare, model, mărime, formă, materialul din care este făcută uşa sobei. De exemplu, preţul unei uşi porneşte de la 120 de lei şi poate ajunge chiar şi la 2.000 de lei, în cazul celor cu geam, prin care se poate vedea focul. Cea mai scumpă sobă de teracotă pe care am vândut-o a costat 1.800 de euro şi a fost o comandă pentru străinătate”, a mai precizat Eduard Ambruş.

Fie că vorbim de sobe sau şemineuri, rezultatul îmbinării cu arta cahlelor de teracotă, acestea au fost, de-a lungul timpului, elementul central al unui cămin, unde căldura prinde formă şi culoare.