Cetatea Poenari este cunoscută în întreaga lume datorită legendei lui Dracula. Situată la cinci kilometri de barajul Vidraru, în vârful muntelui Cetăţuia, fortăreaţa a devenit punct de atracţie pentru turiştii fascinaţi de mitul Dracula. Cetatea Poenari a fost reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, fiind iniţial post de refugiu în faţa otomanilor, dar şi locul unde crudul domnitor a tras în ţeapă sute de boieri.

Construcţia are o formă alungită cu 4 turnuri rotunde şi unul dreptunghiular şi zidurile groase de peste 2 metri. Cetatea de la Poenari l-a inspirat şi pe scriitorul Jules Verne în crearea capodoperei „Castelul din Carpaţi”, cu legende povestite de o româncă despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş.

Noaptea se aud urlete înfiorătoare în jurul cetăţii

La fel ca şi viaţa lui Vlad Ţepeş, şi cetatea de la Poenari este înconjurată de legende şi mistere, majoritatea având ca subiect vampirii. Un mister mai puţin cunoscut este, însă, legat de cele 1.480 de trepte care duc la cetate. Conform legendei, după urcarea a 500 de scări, apar primele semne stranii: inima începe să bată mai repede, iar pe şira spinării se simt fiori de gheaţă. Deşi instinctul îţi spune să te întorci, surprinzător, ceva te împinge să mergi mai departe. Explicaţia acestui fenomen ciudat se pare că are legătură cu atrocităţile comise de Vlad Ţepeş atunci când a construit Cetatea de la Poenari.

Conform mai multor scrieri, printre care şi letopiseţe, pe locul cuprins între treapta 500 şi 700, voievodul a tras în ţeapă sute de boieri împreună cu familiile lor, deoarece au uneltit la uciderea unuia dintre fraţii domnitorului, prinţul Mihail. Răzbunarea voievodului a fost cu atât mai cruntă cu cât a poruncit ca trupurile celor traşi în ţeapă să fie lăsate să putrezească atârnate în pari.

Cum niciun preot nu a fost lăsat să facă vreo slujbă pentru sufletele celor morţi, locul a devenit bântuit de spiritele celor care nu şi-au găsit liniştea nici până în ziua de azi. Faptul că locul este posedat şi acum a fost confirmat atât de paznicii locului, cât şi de soldaţii care asigură paza barajului Vidraru. Aceştia au povestit, în nenumărate rânduri că, în nopţile cu lună plină, se aud urlete înfiorătoare şi voci care cer ajutor.
Acest misterul ciudat nu a fost elucidat niciodată, spun localnicii, deoarece nimeni nu s-a încumetat vreodată să urce noaptea şi să vadă ce se petrece în locul unde se aud înfiorătoarele urlete de om.

În ceea ce priveşte urcatul la cetate, pe vremea lui Vlad Ţepeş, acesta se făcea pe cai, pe poteci de pământ bătătorit. Nu a existat niciodată un drum pietruit sau vreo scară veche. De altfel, construcţia celor 1.480 de trepte a fost începută în 1965, lucrarea fiind finalizată în 1972.

Chiar dacă Cetatea de la Poenari este plină de legendă şi mister, aceasta nu a devenit un punct de atracţie turistică mult timp, din cauza unei slabe promovări. De câţiva ani, Consiliul Judeţean Argeş organizează aici un festival „Dracula”, în speranţa că Cetatea lui Vlad Ţepeş va deveni un punct important pentru turismul local.

Comments

comments