La 28 de ani de la execuţia lui Nicolae Ceauşescu constatăm că nu a mai rămas mare lucru din proiectele fostului dictator. S-a distrus aproape tot – fabrici, uzine, hidrocentrale şi nu s-a mai pus nimic în locul celor dărâmate. Unul dintre planurile măreţe ale lui Ceauşescu a fost de a aduce apa curată din Munţii Făgăraşului în sudul ţării şi Bucureşti, care trebuia să străbată prin galerii un întreg lanţ muntos pentru a se vărsa apoi în Lacul Pecineagu din Argeş.
Nu mai puţin de 23 de ani s-a lucrat la acest proiect din care astăzi au mai rămas drept mărturie în jur de 12 kilometri de tunele subterane săpate pe versanţii Făgăraşului la peste 1.000 de metri altitudine.

Au fost săpaţi 12,5 kilometri prin munţi pentru aducerea apei din Făgăraş în Argeş

Dar să începem cu „începutul”! Şantierul ce avea să pună stăpânire pe zona turistică a început să fie amenajat în 1977, anul în care marele cutremur a devastat ţara. De fapt, lucrările propriu-zise au început un an mai târziu, în ‘78 şi s-a lucrat intens până în 1992. Apoi lucrările au fost oprite din nou o vreme, iar din ‘93 au început din nou şi au continuat, cu întreruperi, până în anul 2000. Astfel că, în urmă cu mai bine de jumătate de veac, în zona turistică de la Sebeş era un adevărat furnicar, unde 800 de muncitori din Vâlcea şi Argeş trăiau în barăci şi lucrau zi-lumină pentru galeriile care aveau să transporte apa în lacul Pecineagu din zona Rucăr, care, la rându-i, trebuia să alimenteze zona de sud a ţării.

Tunelul începe de la râul Berivoi de la cota 1.200 metri şi merge spre Sebeş, unde coboară la 1.150 metri. De acolo continuă până la capătul drumului forestier, unde se opreşte. La câţiva metri distanţă porneşte altul, care duce până la pârâul Neamţului tot în zona Sebeş, iar de la pârâul Neamţului porneşte o galerie care trebuia să ajungă la lacul Pecineagu, în Argeş. Nu ar mai fi fost de săpat decât 800 de metri şi galeria ar fi străpuns lacul. În total au fost săpaţi uraniuaproximativ 12,5 kilometri prin munţi: de la râul Berivoi şi până la capătul drumului forestier de la Sebeş, unde este şi un pod de 2,5 km. De la podul respectiv şi până la pârâul Neamţului sunt 5 km, iar de la pârâul Neamţului şi până la galeria care duce spre Pecineagu mai sunt alţi 5 km. Tone de pământ au fost scoase cu vagoneţi, tunelurile având un diametru de 3 metri, prevăzute cu şine de cale ferată. Astfel, se dinamita stânca din munţi, iar în tunel exista o locomotivă dotată cu un fel de cupă de excavator, care încărca pământul şi piatra în vagoneţi. Pământul era depozitat afară pe anumite suprafeţe, pe care cei de la ocol le împădureau cu molid. După extragerea liniilor de cale ferată, urma să se facă o rigolă betonată prin tunel, prin care să circule apa. Din păcate, nu a fost dus până la capăt mare lucru, singura porţiune betonată integral fiind cea dintre Berivoi şi podul de la Sebeş şi un kilometru între podul de la Sebeş şi pârâul Neamţului. Megaplanul dictatorului era ca apa să circule în ambele sensuri prin galeriile din munţi, adică prin tunel să se colecteze apa din izvoarele din munţii Făgăraşului care se transporta până la lacul Pecineagu în Argeş când era secetă în judeţul nostru, iar când în Făgăraş era secetă, apele trebuiau să curgă în sens invers. Şi cum de marea construcţie s-a ales praful, în 2010 au fost betonate şi gurile de tunel de la podul de la Sebeş, pentru a nu fi periculoase, deoarece mai existau şi curioşi, care puteau intra în „mine”, aşa cum le numesc localnicii.

Prospecţiuni pentru uraniu – adevăratul scop al săpăturilor vreme de 23 de ani

Pe lângă povestea clasică, aceea a apei transportate prin tunel pentru alimentarea zonei sudice, există multe voci care spun că aceste săpături ar fi avut un alt scop, cu mult mai important, şi anume căutarea de uraniu. Căci, după cum se ştie, uraniul îmbogăţit chimic înseamnă o adevărată armă nucleară! Aşa că, megaplanul dictatorului se prea poate să nu fi fost singurul motiv pentru care s-a săpat prin munţi atâta amar de vreme. Emil Stroia, administratorul Asociaţiei de vânătoare şi pescuit sportiv „Munţii Făgăraş” a declarat pentru ziarul „Bună ziua, Făgăraş” că are unele îndoieli în privinţa asta şi crede că un motiv ascuns al săpăturilor ar fi fost prospecţiunile în zonă, în căutare de uraniu. De asemenea, nu exclude nici alimentarea lacului Pecineagu, dar dintr-un cu totul alt motiv, acela al realizării unui viitor canal Dunăre-Bucureşti, canal navigabil pe care l-ar fi vrut Ceauşescu şi pe care n-a mai apucat să-l vadă făcut. Se vorbeşte că ar fi fost vorba de un canal pentru yacht-uri şi nu unul de nave industriale.

Comments

comments